Rata șomajului a ajuns la 6,0% în noiembrie 2025, în creștere față de octombrie și cu un punct procentual peste valoarea de la începutul anului. Datele provin din comunicatul lunar al Institutului Național de Statistică, pe baza metodologiei BIM (Biroul Internațional al Muncii).
INS estimează că numărul total al șomerilor (15–74 ani) a trecut de 490.000 de persoane, cam cât populația unui județ cum e Galați sau Dâmbovița. Numărul șomerilor din noiembrie e cu aproape 6.400 mai mare decât în octombrie 2025 și cu peste 38.000 peste nivelul din noiembrie 2024.
Cine alimentează creșterea: tinerii și bărbații
Comunicatul INS arată o structură clară:
- Rata șomajului la bărbați: 6,1%
- Rata șomajului la femei: 5,9%
Diferența nu este mare, dar se menține constantă de mai mulți ani.
Există și o explicație pentru asta. ”În anii 2000 s-a întâmplat cu adevărat ceva important în economia României. S-a modificat într-un mod structural întreaga piață a muncii. Până atunci, bărbații români lucrau în siderurgie sau în domeniul mineritului, iar aceste ramuri fie s-au desființat fie s-au restructurat,” spune un cercetător cu care HotNews s-a consultat.
”Prin urmare, foarte multe locuri de muncă ce solicitau muncă preponderent masculină au dispărut ca urmare a restructurărilor industriale. Acele locuri de muncă au dispărut și nu vor mai apărea de acum încolo. Pe de altă parte au apărut foarte multe locuri de muncă în sectoare destinate populației feminine: mă refer la comerț, domeniul medical șamd. În plus, trebuie să ținem cont că numărul șomerilor din România s-a redus mult în ultimii 20 de ani. Oamenii fie au plecat în străinătate fie au migrat intern și și-au găsit o ocupație. Cert este că numeric, șomerii sunt relativ puțini la noi. Trebuie luat și asta în calcul”, explică specialistul român.
De asemenea, șomajul în rândul tinerilor (15–24 ani) rămâne punctul critic al pieței muncii: 26,9% în trimestrul III 2025.
Cu alte cuvinte, peste unul din patru tineri activi este în situație de șomaj — un nivel mult peste media națională.
Pentru adulții 25–74 ani, rata e mult mai scăzută, la 4,7%, semn că problema este concentrată în tranziția tinerilor de la școală la piața muncii.
O Românie, două piețe ale muncii: București vs. Sud-Est
Graficul regional arată un tablou dezechilibrat: diferența între cea mai bună și cea mai slabă regiune este uriașă.
Conform datelor din vară (INS 2025), avem:
Sud-Est, Sud-Muntenia, Vest și Oltenia se află în zona de risc, iar București–Ilfov este o anomalie pozitivă cu șomaj foarte scăzut — o combinație de industrie diversificată, servicii și salarii mai mari.
Trei situații care explică realitatea din spatele cifrelor
1) „Am 22 de ani și nu mă angajează nimeni fără experiență” – Andrei, 22 de ani, Galați
A terminat facultatea în 2025 și s-a întors acasă, dar nu reușește să se angajeze. A aplicat la joburi unde i s-a cerut experiență pe care nu are de unde s-o ia. Este NEET (not in education, employment or training), categorie în creștere în regiune.
2) „Mi-am pierdut locul, dar vreau altceva — nu chiar orice” – Oana, 38 de ani, Ploiești
A fost disponibilizată dintr-o companie industrială pe fondul restructurărilor. Companiile îi oferă locuri de muncă pe salarii mici, iar ea preferă să caută câteva luni, nu să accepte rapid primul job.
E un tip de șomaj voluntar, care nu semnalizează neapărat criză, ci căutare activă, fenomen des întâlnit în perioade de reconversie.
3) „Eu îmi găsesc de lucru, dar băiatul meu de 19 ani nu” – Ionuț, 50 de ani, Timișoara
Un decalaj vechi: educație vs. cerințele pieței
Datele sugerează trei probleme structurale:
- Tinerii nu sunt pregătiți pentru joburile care există
- Mobilitatea internă e scăzută — oamenii nu se mută ușor după locuri de muncă
- Calificările tehnice sunt insuficiente — deși piața cere tehnicieni, nu doar programatori
Firmele se plâng de lipsă de personal, iar tinerii se plâng că nu sunt angajați — ambele pot fi simultan adevărate.
În plus, următoarea generație care va intra pe piața muncii este generația Alfa (cei născuți în 2010), care nu seamănă nici cu Millennials, nici cu Gen Z – iar contextul economic va fi mai dur decât cel cu care s-au obișnuit angajatorii în ultimul deceniu.
Generația Alfa sunt primii „nativi AI” reali: cresc cu algoritmi, automatizare, asistenți digitali, nu doar cu internet și smartphone.
Primele cohorte vor intra pe piața muncii după 2026–2027.
Gen Z a intrat într-o piață cu deficit de forță de muncă, cu salarii în creștere, cu „război pentru talente”.
Generația Alpha va intra într-o piață cu restructurări, cu joburi care dispar (mai ales entry-level), cu automatizare accelerată și cu presiune pe productivitate.
Un articol din publicația WirtschaftsWoche avertizează că multe companii fac o eroare de timing: sunt încă blocate în „managementul Gen Z”, dar nu se pregătesc pentru o generație care acceptă mai greu ierarhiile clasice, pune sub semnul întrebării munca fără sens și care e mult mai pragmatică în privința securității profesionale.
Dacă mutăm discuția din Germania în România, implicațiile sunt chiar mai dure:
- Piața muncii românească este mai fragilă, cu mai puține joburi cu valoare adăugată mare, cu mai mult outsourcing, mai ușor de automatizat.
- Blocajul de care vorbeam la 40–50 de ani se va muta mai jos; azi vedem oameni de 40+ blocați profesional, mâine riscăm să vedem tineri blocați la 25–30.
- Educația formală nu ține pasul. Alfa va intra pe piață cu așteptări tehnologice ridicate, dar cu o școală care încă pregătește pentru meserii în declin.
