Deficitele bugetare, asemenea kilogramelor în plus, apar ușor și dispar greu. România, țară altminteri cu pretenţii de eleganţă, dar fiscalmente flască, a reușit performanța rară de a deveni, în 2024, singurul stat din Uniunea Europeană aflat sub procedura de deficit excesiv. Cu un dezechilibru bugetar deja enorm la 8,65% din PIB – doar pentru a se descoperi recent, prin diligenţele Comisie, că e de fapt un astronomic 9,3% din PIB – și un deficit de cont curent de 8,3%, guvernul de la București oferă un studiu de caz despre cum să consumi mai mult decât produci, să promiți mai mult decât livrezi și să ignori cu seninătate avertismentele experților, pieței și ale bunului-simț.
Tema asta nu putea lipsi, fireşte, din campania electorală în curs, şi mă uit siderat cum se ciomăgesc cu ea chiar unii care au contribuit masiv la apariţia problemei. Impresia mea e că accentele nu sunt puse deloc corect iar responsabilităţile nu sunt clar atribuite, ca şi când deficitele bugetare sunt un fenomen natural care “se produce”, iar nu o consecinţă a deciziilor unor oameni în carne şi oase. Aici s-a ajuns dacă în ţara asta am practicat mereu filozofia “hai să nu ne mai uităm în trecut, să dăm vina pe greaua moştenire, ci să privim spre viitor”, o oficializare a eliminării răspunderii democratice pentru prostii comise pro-activ……………………..
Citeşe articolul integral aici.
