Puţină lume mai ştie astăzi că în Dobrinăuţi-Hapăi, un cătun al satului Lunca din comuna Vârfu Câmpului, se află o bisericuţă din lemn, care, deşi pare construită în miniatură, are o istorie seculară şi o titulatură la care nu mulţi s-ar aştepta, cea de monument istoric.
Oamenii din sat, mai ales cei mai în vârstă, spun că, de când se ştiu ei, biserica este în acelaşi loc. Diferenţa este că acest loc era la un moment dat înconjurat de pădure, iar bisericuţa era de fapt într-un fel de poieniţă. Acum, casele au avansat tot mai mult spre pădurea ce dă spre Horlăceni, iar bisericuţa este şi ea vecină cu gospodăriile oamenilor.
Istorie tumultoasă
Bătrânii au auzit din moşi strămoşi că pe timpuri biserica a fost prădată de tâlhari, iar mai apoi ştiu că a fost mutată de cel puţin două ori, o dată de pe malul Siretului, şi apoi de la Rediu, un alt cătun undeva între Călineşti şi Puhari, unde a căzut din nou pradă hoţilor şi aşa s-a ajuns ca pe la 1810 să fie adusă la Dobrinăuţi-Hapăi.
Înainte, lângă bisericuţa din lemn era şi un mic cimitir al satului, dar acum cimitirul s-a mutat şi el la biserica nouă.
Cei mai bătrâni oameni din sat spun că pe vremuri lăcaşul avea activitate ca orice biserică din piatră. Moş Mihai Silviu Damian, care are 90 de ani, îşi aminteşte că tot timpul se ţineau slujbe, iar la momente de grindină sau secetă se trăgeau mereu clopotele. Acum, cu greu se mai încumetă cineva să urce în clopotniţă, pentru că e totul şubred.
Interiorul bisericii a fost dintotdeauna modest, Sfânta Masă fiind cioplită în trunchiul unui copac.
„Aşteptăm să găsim înţelegere la minister”
De valoarea istorică şi arhitecturală a bisericii monument şi de povestea sa fabuloasă cu mutarea pe sănii trase de boi nu se îndoieşte nimeni, astfel că noua administraţie a comunei Vârfu Câmpului este hotărâtă să ducă mai departe istoria fascinantă a bijuteriei din lemn de stejar.
„Am discutat cu domnul Dănuţ Huţu de la Cultură în acest sens, am discutat cu domnul preşedinte de CJ Valeriu Iftime, aşteptăm să găsim înţelegere şi la Ministerul Culturii. Acolo ne trebuie nouă acordul să putem face ceva, deoarece este monument istoric. Sperăm să găsim o soluţie. S-a aplicat încă din 2023, dar atunci am fost sub linie la acceptarea proiectului”, spune primarul Ovidiu Domunco.
Bisericuţa călătoare ar mai putea face un drum
Noul primar a oferit detalii şi despre cum va fi valorificat lăcaşul de cult în situaţia reabilitării, şi este posibil ca acest lucru să însemne o nouă mutare a micii biserici din lemn, care deja are renumele de călătoare.
„Dacă o s-o reabilităm, clar n-o să rămână acolo, se mută. N-o s-o lăsăm unde este astăzi, o s-o aducem undeva unde să poate fi văzută cu adevărat”, a adăugat primarul comunei Vârfu Câmpului, Ovidiu Domunco.
„Vreau să o văd frumoasă, cu o troiţă la poartă”
Până să vadă bisericuţa reabilitată, vecinii lăcaşului de cult îşi amintesc cu nostalgie şi smerenie de ultimele slujbe ţinute aici. Sătenii îşi aduc aminte foarte bine şi de numele a trei preoţi care au mai slujit în mica bisericuţă: părintele actual, care mai apela la vecinii lăcaşului de cult pentru a avea curent electric pe timpul serviciului religios, dar şi vechii parohi Grosu şi Grigoriu.
„Am fost în bisericuţă la slujbă, cum să nu merg, dacă-s de-aicea… Acum e gol în biserică, înainte era tot frumos, cu icoane. E vechi tot, se cunoaşte că e vechi”, spune tanti Cornelia Lezeriuc.
Femeia spune că ar fi de acord chiar ca bisericuţa să plece din cătunul ei, numai să o vadă reabilitată şi pusă în valoare.
„Luaţi-o, Doamne fereşte, luaţi-o, ce dacă o luaţi. Numai să fie făcută. Să văd şi eu o troiţă frumoasă la poartă, ceva frumos. Acum, în clopotniţă dacă tragi clopotul, că se mai trage clopotul la cumpene, scârţâie din toate încheieturile, de zici că acuma cade jos”, adaugă tanti Cornelia.
Indiferent că va fi mutată sau nu, sătenii din Hapăi spun că vor doar să vadă bisericuţa reabilitată, pentru a înfrunta alte secole de istorie, pentru că dacă va fi dusă ceva mai încolo pentru a fi admirată de mai multă lume nu va face decât să-şi ducă mai departe şi renumele de „călătoare”.
