Uniunea Europeană a decis că publicitatea politică trebuie să fie transparentă și verificabilă. Noile reglementări – Digital Services Act (DSA) și Regulamentul (UE) 2024/900 privind transparența și țintirea publicității politice – urmăresc să stopeze manipularea electorală și campaniile netransparente.
Concret, „publicitate politică” înseamnă orice mesaj plătit de, pentru sau în numele unui actor politic, dar și orice comunicare „susceptibilă să influențeze un scrutin, un referendum sau o decizie legislativă”. Iar „actor politic” nu mai înseamnă doar partide sau candidați, ci și alianțe, organizații de campanie ori persoane care acționează în numele acestora. Practic, aproape orice entitate care încearcă să influențeze o decizie publică.
Amenzile pentru încălcarea DSA pot ajunge până la 6% din cifra globală de afaceri a rețelelor sociale pe care sunt promovate, iar obligațiile de transparență sunt atât de stricte încât platformele au ales să nu riște.
Platformele au preferat tăcerea totală
În iulie 2025, Meta (Facebook și Instagram) și Google au anunțat că nu vor mai difuza deloc publicitate politică în Uniunea Europeană de la 1 octombrie. Oficial, motivul ar fi „cerințele imposibil de aplicat” și „incertitudinea juridică”. Neoficial, definirea foarte largă a „reclamei politice” ar fi impus verificarea manuală a fiecărui mesaj care menționează un politician, un partid sau o temă publică.
Așa s-a ajuns la o formă de auto-cenzură digitală. Reclamele care includ nume de politicieni sau instituții – chiar și în contexte jurnalistice sau educative – sunt respinse automat. Euronews a relatat că Meta consideră regulile „unworkable”, iar The Verge a notat că Google „pur și simplu a preferat să renunțe decât să-și asume răspunderea”.
„Dacă singurii care beneficiază de aceste schimbări sunt cei care amenință democrația, suntem într-o situație foarte proastă”, avertiza TechPolicy.Press.
TikTok, excepția conformistă
TikTok avea deja din 2019 o interdicție totală asupra publicității politice plătite, deci nu a trebuit să-și schimbe regulile. Paradoxal, asta o transformă acum în ultima platformă unde politicienii mai pot comunica, prin conținut organic – videoclipuri virale, colaborări cu influenceri sau clipuri emoționale care nu sunt plătite direct.
Politico remarca faptul că interdicția reclamelor plătite „nu a oprit, ci a mutat campania în zona gri a conținutului influențat, unde algoritmul decide vizibilitatea”.
Cazul românesc al lui Călin Georgescu, promovat masiv în 2024-2025 prin zeci de mii de conturi false și influenceri aparent independenți, dar care au încasat bani de la persoane private sau entități străine, ilustrează perfect acest fenomen: nicio reclamă plătită, dar o campanie virală cu tentă politică evidentă.
Politicienii, fără megafon, presa – fără promovare
Pentru clasa politică europeană, rețelele sociale erau de ani buni instrumentul central al campaniilor electorale. Pe Facebook și YouTube, un buget de câteva mii de euro putea ajunge la milioane de utilizatori. Odată cu blocarea reclamelor, politicienii din partidele mari trebuie să se întoarcă la presa clasică, televiziuni și outdoor, dar cele mici și candidații independenți pierd complet accesul la publicul digital.
„Mișcările mici și candidații noi își pot pierde complet capacitatea de a ajunge la alegători”, avertiza EUObserver.
Presa este și ea lovită. Publicațiile nu mai pot promova investigații sau interviuri care menționează politicieni. Reclamele unor articole neutre, dar cu nume de partide, organizații gen Uniunea Europeană sau politicieni în conținut, sunt respinse automat de la promovare. „Cercetătorii și organizațiile civice avertizează că decizia Meta și Google va face munca lor aproape imposibilă”, nota EUObserver.
În loc să asigure transparență, decizia platformelor produce un efect invers: „publicitatea politică nu va dispărea, ci va deveni mai puțin vizibilă”, spunea același articol.
Algoritmii decid, oamenii dispar
Blocările sunt făcute aproape exclusiv automat, fără moderatori umani. Orice reclamă care conține nume de partide, lideri sau teme electorale e clasificată drept „politică” și respinsă. Utilizatorii pot raporta manual conținutul suspect, dar procesul este lent și rar duce la deblocare.
Rezultatul: un sistem de overblocking. Platformele se protejează juridic, dar sacrifică vizibilitatea discursului democratic.
O tăcere digitală reglementată
Europa a dorit transparență și corectitudine electorală. A obținut, în schimb, o tăcere digitală aproape totală. Politicienii sunt obligați să revină la metode tradiționale – televiziune, presă, mitinguri – sau la rețele paralele de influenceri, neoficiale, care scapă filtrului juridic.
Presa pierde posibilitatea de a-și amplifica mesajele, iar cetățenii sunt privați de campanii explicite, dar rămân expuși la influențe subtile, algoritmice de manipulare și dezinformare. Europa a câștigat o lege impecabilă – dar a pierdut, cel puțin pentru moment, libertatea de a vorbi liber despre politică în spațiul digital, iar măsura celor de la Meta și Google este văzută de mediile jurnalistice mai mult ca o răzbunare pe legislația europeană mult mai dură decât cea americană, care le permite orice.
– Cătălin MORARU
