La directorul sărac doar executorii trag

Colac peste pupăzoi pentru Liviu, pupilul Doiniții care nu e al Doiniții, președințița cejeului. Pre lângă toate datoriile, a mai apărut una nouă, dar veche, de la firma de pază, decât de optzeci de mii de euroi. După îndelungi târguieli, firma, care acum păzește în altă parte, a bătut palma pe eșalonare, dar nu mai mult de optzeci de euro pe lună, și dacă va fi de unde. Dar o mie de luni trec repede, nu-s nici nouăzeci de ani, drept urmare datoria poate fi lăsată ca moștenire la copiii patronului și apoi la nepoții lor, ba chiar și la strănepoți, asta numai dacă va fi de unde.