Erau evrei de neam și aveau ca îndeletnicire facerea de corturi. Ei se aflau la Roma în anul 52 d.Hr., când împăratul Claudius (41-54 d.Hr.) i-a scos afară pe toți evreii din Italia, din cauza, se pare, tulburărilor dintre ei din pricina noii învățături despre Hristos.
Deci au fugit la Corint, în Grecia. Acolo s-a întâmplat ca viețile lor să se schimbe cu totul, căci marele Apostol Pavel se afla atunci la Corint. Auzind că Priscilla și Acvila erau, ca și el, evrei făcători de corturi, Pavel i-a căutat, s-a împrietenit cu ei, le-a dat cuvântul Adevărului despre Iisus Hristos și a avut grijă să fie botezați.
Iată cum descrie Sfântul Luca, autorul Cărții Faptelor, aceste întâmplări: Iar după acestea ieșind Pavel din Atena, a venit la Corint; și aflând pe oarecare iudeu anume Acvila, de neam din Pont, care de curând venise de la Italia, și pe Priscilla, femeia lui (pentru că poruncise Claudie să iasă toți iudeii din Roma), a venit la ei. Și pentru că era de un fel de meșteșug cu ei, a rămas lângă dânșii și lucra; pentru că erau făcători de corturi cu meșteșugul (Fapte 18,1-3).
Apoi Sfântul Luca amintește că Sfântul Pavel vorbea în sinagogă în toate sâmbetele și încredința și pe iudei și pe elini (Fapte 18,4), și că a stat la Corint un an și șase luni, învățând întru ei cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 18,11). Este aproape sigur că în tot acest răstimp Pavel a locuit în casa Priscillei și lui Acvila. Iar Pavel, încă mai îngăduind zile multe, despărţindu-se de la frați, a mers pe apă la Siria, și împreună cu el Priscilla și Acvila… Și a sosit în Efes și pe aceia i-a lăsat acolo (Fapte 18,18-19).
Doi ani mai târziu, în anul 54 de la Hristos, pe când se afla la Efes, Sfântul Pavel scria întâia Epistolă către Corinteni. De-aici vedem că Priscilla și cu Acvila erau încă în Efes, ținând și acolo o adunare bisericească în casa lor. Pavel scrie: Închină-se vouă bisericile Asiei. Închină-se vouă întru Domnul mult Acvila și Priscilla, împreună cu biserica cea din casa lor (I Corinteni 16,19). Întrucât singura biserică din Asia pomenită anume de Sfântul Pavel este a lor, avem aici o puternică dovadă a însemnatei ajutorări date vieții Bisericii timpurii de către această pereche sfântă.
Aflăm din nou despre Priscilla și Acvila în Noul Testament arunci când Sfântul Pavel le trimite închinăciune, spre sfârșitul Epistolei sale către Biserica Romanilor, pe care o scria din Corint pe la anul 58 d.Hr. Vedem deci că după șederea la Efes ei s-au întors la Roma, unde iarăși țineau adunări bisericești în casa lor. Pavel scrie romanilor creștini: Spuneți închinăciune Priscillei și lui Acvila celor împreună cu mine lucrători întru Hristos Iisus; care pentru sufletul meu grumazii lor și-au supus; cărora nu numai eu singur mulțumesc, ci și toate bisericile neamurilor. Și (spuneți închinăciune și) bisericii celei din casa lor (Romani 16, 3-5).
Predania Bisericii spune că Sfântul Acvila a ajuns mai apoi episcop, care „pe mulți a botezat și i-a sfințit întru credință, a nimicit idoli, a zidit biserici, a făcut preoți și a răspândit între oameni slava Fiului lui Dumnezeu celui întrupat”. În sfârșit, atât Acvila, cât și Priscilla au fost aflați vrednici de moarte mucenicească.
Preot Olivian SANDU
