S-a născut la Constantinopol în jurul anului 730 și a fost un apărător al sfintelor icoane. După moartea împăratului Leon IV Hazarul din anul 780, pe tronul imperial ajunge fiul său Constantin VI. Pentru că acesta era minor, puterea a fost preluată de împărăteasa Irina. Împărăteasa l-a numit patriarh de Constantinopol pe Tarasie, pe atunci prim-secretar imperial. Tarasie îi va cere împărătesei să convoace un Sinod Ecumenic, pentru a restabili cinstirea sfintelor icoane. Sfântul Tarasie a fost președintele Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea din anul 787, când s-a restabilit cultul icoanelor.
Sfântul Tarasie a fost un mare apărător al credinței și moravurilor sănătoase. Când împăratul Constantin a surghiunit-o pe Maria, soția lui legiuită, luând o femeie care îi era rudă și trăind cu ea, Sfântul Tarasie nu numai că a refuzat să binecuvânteze aceasta nelegiuire, ci l-a sfătuit, apoi l-a certat și îndepărtat de la Sfânta Împărtășanie.
Sfântul Tarasie a trecut la cele veșnice pe 25 februarie 806. A fost înmormântat în mănăstirea ctitorită de el în Bosforul Traciei. La mormântul său s-au săvârșit nenumărate minuni.
Dacă rugăciunea pe care dorești să o aduci lui Dumnezeu nu este importantă și nu are înțeles pentru tine în primul rând, atunci nu vei putea s-o înfățișezi înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu ești atent la cuvintele pe care le rostești, dacă inima ta nu răspunde la ele, sau dacă viața ta nu este orientată înspre aceeași direcție precum rugăciunea ta, rugăciunea nu se va îndrepta către Dumnezeu.
Așadar, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să alegi o rugăciune pe care să o poți rosti din tot cugetul tău, din toată inima ta și din toată puterea ta – o rugăciune care nu trebuie să fie în mod obligatoriu un exemplu strălucit de artă liturgică, ci care trebuie să fie autentică.
(Mitropolitul Antonie de Suroj)
Preot Olivian SANDU
