Viața Sfântului Simeon Noul Teolog a fost scrisă de către ucenicul său, Cuviosul Nichita Stithatul. S-a născut, în Paflagonia, în localitatea Galata, în anul 949, într-o familie nobilă. Intră ca frate începător la Mănăstirea Studion, la vârsta de aproape 27 de ani, și este încredințat, de către egumenul Petru, lui Simeon Evlaviosul, vechiul său părinte duhovnicesc, și devine imediat ucenicul său credincios, arătând o mare râvnă în a-l asculta și a îndeplini datoriile vieții ascetice. Această atașare aparte, pe care Sfântul Simeon o va simți față de părintele său duhovnicesc, va provoca nemulțumire în rândul călugărilor și astfel Simeon este izgonit din mănăstire.
Intră din nou, ca începător, într-o mică mănăstire vecină – Mănăstirea Sfântul Mamas, din Xerochercos – dar rămâne sub călăuzirea duhovnicească a lui Simeon Evlaviosul. Aici, Sfântul Simeon – după trei ani de ședere – este instalat în fruntea mănăstirii și începe o perioadă de viaţă duhovnicească intensă, închinată rugăciunii și desăvârșirii lăuntrice.
În anul 1009, condamnat din nou pentru dragostea pentru părintelui său duhovnicesc, cuviosul Simeon se retrage într-un loc numit „Palukiton”, unde se înălța un locaș de rugăciune închinat Sfintei Marina. În această mănăstire, Sfântul Simeon trece către Domnul, în ziua de 12 martie 1022, după ce fusese înainte reabilitat de către patriarh și după ce strânsese acolo, în jurul lui, un mic grup de monahi.
Sfântul Simeon Noul Teolog este unanim considerat astăzi drept teologul mistic prin excelenţă al Bisericii bizantine.
Sfântul Teofan Mărturisitorul
S-a născut la praznicul Botezului Domnului, din părinți cinstiți, Isaac și Teodotia. Amintim că tatăl său a fost rudă cu împăratul Leon Isaurul (717-740) și a murit pe când Teofan avea trei ani.
La vârsta de 12 ani, Teofan a fost logodit cu fiica unui senator, însă nunta a avut loc la împlinirea anilor potriviți pentru căsătorie. După moartea împăratului și a socrului sau, își va împărţi averea săracilor și va intra în monahism împreună cu soția sa, care se va călugări la Mănăstirea Princhipos și va primi numele de Irina, iar el se va călugări în Mănăstirea Polihroniu din ținutul Sigrana. Timp de șase ani a copiat diferite lucrări, refuzând să conducă mănăstirea. Ajunge în insula Calonim, unde va ridica o mănăstire, și apoi va reveni în Muntele Sigrianei.
Participă la al VII lea sinod ecumenic (de la Niceea, din anul 787) unde lupta împotriva celor care respingeau cinstirea sfintelor icoane. Dumnezeu i-a dăruit Sfântului Teofan harul facerii de minuni, prin care vindeca toate bolile, și mai cu seamă toate formele de nebunie.
Când erezia iconoclastă a izbucnit iar sub împăratul Leon Armeanul, Sfântul Teofan a fost adus la Constantinopol și aruncat în temniță. Aici a zăcut timp de doi ani. Apoi împăratul l-a surghiunit în insula Samotrace. După sosirea la Samotrace, Sfântul Teofan a mai trăit douăzeci și trei de zile.
Preot Olivian SANDU
