Numită “cel de-al optulea stâlp al Rusiei” de către Sfântul Ioan de Kronstadt, a fost o personalitate rară și cu totul charismatică a Bisericii Ortodoxe din Rusia, manifestând darurile duhovnicești ale înainte vederii și tămăduirii încă din copilărie.
Matrona Dimitrievna Nikonova s-a născut în anul 1881, în gubernia Tula, într-o familie de țărani săraci, cu patru copiii. Natalia mama sa, a avut un vis în care viitorul ei copil i s-a arătat în somn sub forma unei păsări albe, cu chip omenesc, având ochii închiși. La naștere, apropiații au constat că fetița era oarbă.
La Botez, i-au pus numele Matrona. Precocitatea ei duhovnicească s-a manifestat în mai multe feluri. Peste ani, o prietenă povestea că, pe când Matrona era înca sugar, mama ei se plângea: “Ce să fac? Fata nu primește sân miercurea și vinerea, în aceste zile doarme întruna. Mi-este imposibil s-o trezesc”. Încă din copilărie, în timpul nopții, când părinții dormeau, ea se furișa la colţul sfânt şi, într-un mod de neînțeles, lua de pe raft icoanele, le așeza pe masă şi, în liniștea nopții, se juca cu ele”.
Prin rugăciunile ei oamenii primeau vindecare de boli și mângâiere în necazuri. În consecință, au început să vină în casa Nikonovilor tot felul de oameni, căruțe cu bolnavi din satele și comunele învecinate, precum și din alte gubernii. Erau aduși bolnavi care nu se puteau ridica din pat și pe care fetița îi punea pe picioare.
La vârsta de paisprezece ani ajunge, însoțită de o prietenă, în catedrala Sf.Andrei, unde slujea Sfântul Ioan de Kronstadt. După încheierea slujbei, Sfântul a rugat lumea adunată să îi facă loc Matronei adresandu-i acesteia chemarea: “Matronuska, vino la mine! Iată vine schimbul meu – al optulea stâlp al Rusiei”.
În 1925 se mută la Moscova. Datorită lucrării ei duhovnicești, pe care o va face aici timp de treizeci de ani, comuniștii vor căuta să o aresteze.
Fără succes, însă. Odată a venit un militar s-o aresteze pe Matrona, dar ea i-a spus: “Du-te, du-te mai repede acasă, ai o nenorocire. Iar oarba nu va pleca nicăieri de aici, eu stau în pat, nu plec nicăieri”. El a ascultat-o. A plecat acasă: soția lui se arsese la lampa de gaz. A reușit s-o ducă la spital. A doua zi, când s-a dus la serviciu, a fost întrebat: “Ei, ai arestat-o pe oarbă?” “Pe oarbă n-o voi aresta niciodată, a răspuns el”.
Sfânta Matrona a trecut la cele veșnice pe 2 mai 1952.
Preot Olivian SANDU
