A trăit în secolul al IV-lea. Pentru ca împăratul Valens Arianul (364-378) prigonea Ortodoxia, pustnicul Isaachie vine în Constantinopol spre a-i întări pe creștini și a cere împăratului bisericile ortodoxe date arienilor. Este supus la multe chinuri și îi prorocește împăratului moartea pentru ca nu a înapoiat ortodocșilor bisericile luate și date arienilor. Împăratul Valens va muri în lupta cu barbarii.
Sfântul Isaachie este rugat de împăratul Teodosie cel Mare sa rămână în Constantinopol. Aristocratul Saturnin a zidit o sfânta mănăstire pentru Avva Isaachie, unde a viețuit pana la moartea sa, săvârșind multe minuni. Înaintea morții lui, Sfântul Isaachie l-a numit pe ucenicul sau, Dalmatus, stareț în locul lui. De la numele noului stareț, mânăstirea a luat mai târziu numele de Mănăstirea Dalmaților.
Sfânta Macrina cea Bătrâna – bunica sf. Vasile cel Mare
A fost o binecunoscută ucenică a Sfântului Grigorie din Neocezareea, făcătorul de minuni (17 noiembrie), marele episcop și evanghelizator al Pontului în anii de mijloc ai veacului al III-lea. Ea șisoțul ei au fost părinții Sfântului Vasilie cel Bătrân, soțul Sfintei Emilia (8 mai). Deci ei au fost bunicii Sfântului Vasilie cel Mare, ca și ai Sfântului Grigorie al Nyssei, ai Sfintei Macrina cea Tânără, ai Sfântului Petru al Sevastiei și ai Sfântului Navcratie.
In vremea înspăimântătoarei prigoane a creștinilor sub împăratul Maximian, Sfinții Macrina și Vasilie și-au pierdut averea și au suferit surghiunul vreme de șapte ani. După prigoană au putut să-și recapete o parte din avere și să trăiască până la bătrânețe cu multe binecuvântări. Au murit cu pace la începutul veacului al IV-lea.
Într-o scrisoare către unii creștini din Neocezareea, datată în jurul anului 375, Sfântul Vasilie cel Mare vorbește foarte grăitor despre evlavia, credința curată și izbânzile ca dascăl întru credință ale bunicii sale Macrina:
„Ce altă dovadă mai limpede poate fi despre credința mea, decât faptul că am fost crescut de bunica mea, acea fericită femeie care a fost una dintre voi? Zic de vestita Macrina, care m-a învățat cuvintele preafericitului Grigorie. Ea a păstrat cuvintele lui în amintire, împărtășindu-mi-le pe când mă alcătuia și mă zidea, încă copil fiind eu, întru dogmele credinței.”
Preot Olivian SANDU
