A trăit în secolul al III-lea, în vremea împăratului Aurelian. Luchilian a fost preot al slujirii idolești până la bătrânețe, când s-a convertit la creștinism. Nevoind să-și lepede credința în Hristos, a fost bătut cu sălbăticie, încât era tot numai o rană. Aruncat în temniță în acest chip, a întâlnit patru tineri: Ipatie, Pavel, Dionisie şi Claudie, închiși din același motiv – nelepădarea de Hristos.
Aici i-a întărit pe tineri către nevoința mucenicească, ca să nu se înfricoșeze de chinurile şi moartea pe care urmau sa le primească. Astfel, împreună se rugau lui Dumnezeu ziua şi noaptea, şi unul pe altul se întăreau în Hristos.
Au fost aruncați în foc, dar au ieșit nevătămați în urma acestei minuni, iar tinerilor li s-au tăiat capetele, în timp ce Luchilian a fost răstignit. Trupurile lor au fost îngropate de o fecioară, Paula, care a fost pedepsită pentru aceasta faptă cu tăierea capului.
Preot Olivian SANDU
