Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel (jud.Tulcea) sunt prăznuiţi pe 4 iunie. Acești sfinți fac parte din grupul celor 36 de mucenici care au pătimit pe pământul țării noastre, în vechiul Noviodunum, Isaccea de astăzi, în perioada 319-324, când domnea împăratul Liciniu.
Potrivit altor cercetători, Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculițel au pătimit fie în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), fie în jurul anilor 370-372, pe vremea domniei regelui got Athanaric.
Trupurile acestor mucenici au fost depuse într-o criptă din Niculițel. Peste această criptă s-a zidit în timp o biserică din piatră. Din cauza războaielor, biserica a fost distrusă, iar cripta a fost acoperită de moloz.
În vara anului 1971, cu ocazia unor surpări de teren datorate unor ploi abundente, s-a descoperit cripta martirilor. În interiorul criptei s-a găsit un sicriu cu osemintele a patru bărbați. Deasupra sicriului, pe pereți, s-au descoperit două inscripții grecești.
Prima a fost tradusă prin: “Martirii lui Hristos”, iar a doua “Martirii Zoticos, Atalos, Camasis, Filipos”.
Pe 17 ianuarie 1973, arhiepiscopul Dunării de Jos, Antim Nica, a dat binecuvântare ca aceste moaște să fie duse la Mănăstirea Cocoş, spre a fi venerate de credincioși. Ele au fost duse de arhiereul Gherasim Constănțeanul pe atunci, actualmente Arhiepiscopul Râmnicului, şi preotul consilier Dumitru Capaciurea din Macin.
Moaștele celor patru sfinți mucenici sunt prezente şi astăzi în biserica mănăstirii Cocoș, din jud. Tulcea.
Accesoriile vieții acesteia – ca: sănătatea, averea, știința, talentele – nu pot fi decât mijloace pentru a câștiga lumina spirituală și fericirea veșnică, iar nu scopuri în sine.
Să cerem deci bunurile spirituale, înțelepciunea, ca Solomon, harul sfinților care păstrează inocența, inspirația divină în orice acțiune a noastră în timpul milei, căci fără Dumnezeu nimic nu se face.
Să cerem curajul și tăria de a pune capăt oricărui obicei prost și vicios.
Să cerem remușcarea și lacrimile pocăinței, părerea de rău a tot ce am făcut contra voinței lui Dumnezeu.
Să cerem ca Dumnezeu să înmoaie inimile împietrite și să ne inspire mijloace ingenioase de a îmblânzi pe cei vicioși și corupți.
Să cerem ca inima noastră să fie mereu flămândă și însetată de Iisus, de pâinea cea divină și dătătoare de viață și de sângele cel sfințitor.
Să cerem prieteni adevărați, care constituie cea de a doua jumătate a noastră. Ei ne completează atunci când sunt sinceri, credincioși iar nu lingușitori, exploatatori ai pasiunilor noastre.
Să cerem copii. Ei sunt binecuvântarea familiilor și comoara părinților, dar ei trebuie să fie mai mult copiii lui Dumnezeu decât ai părinților. Dacă acești copii trădează pe Dumnezeu din dragoste pentru părinți, mai bine nu s-ar fi născut.
Să cerem pentru alții, să ne rugăm pentru alții. Această rugăciune este cea mai plăcută lui Dumnezeu. (pr. Arsenie Boca)
Preot Olivian SANDU
