A fost slujitor al meselor imperiale, în timpul domniei împăratului Traian (98-117). Din cauza neparticipării sale la o jertfă adusă de împărat idolilor și a aflării că este creștin, a fost bătut, biciuit și aruncat în temniță.
Ca mâncare nu i s-a dat decât carnea adusă ca jertfă idolilor. Sfântul Iachint a refuzat să se hrănească cu ea și a murit în temniță.
Unul din străjeri intrând după obicei în temniță, ca să-i ofere drept hrană cele jertfite idolilor, a văzut temnița luminată în chip minunat și doi îngeri stand lângă Sfântul Iachint. Unul acoperea trupul sfântului cu o haină prealuminoasă, iar altul îi punea pe cap o cunună preaminunată.
Împăratul a poruncit ca trupul Sfântului Mucenic Iachint să fie aruncat în loc pustiu ca mâncare pentru animalele sălbatice.
Moaștele Sfântului Iachint au fost luate din pustie de preotul Timotei, o rudă a mucenicului Iachint.
Cum trebuie să facem milostenia
Cel ce vrea să dea dovadă de omenie nu trebuie să ceară socoteală altora de cum își duc viața, ci trebuie numai să îndestuleze nevoia, să vindece lipsa. Fie el cel mai rău dintre oameni, dacă n-are hrana care-i trebuie, să punem un capăt foamei lui! Aceasta ne-a poruncit Hristos, când a zis: „Fiți asemeni Tatălui vostru din ceruri. El răsare Soarele lui și peste cei buni și peste cei răi și lasă să cadă ploaia sa și peste cei drepți, și peste cei nedrepți”. (Sf. Ioan Gură de Aur)
Preot Olivian SANDU
