A fost ofițer în armata imperială a Romei, în vremea împăratului Maximian. A fost ridicat la rangul de „Stratilat”, adică de general, datorită rezultatelor sale. În anul 305, a fost nevoit să lupte împotriva perșilor. Atât el cât și cei de sub comanda sa, se vor ruga lui Hristos să-i ajute să iasă biruitori. Datorită rugăciunii lor, armată persană a fost înfrântă.
Când Andrei Stratilat a intrat biruitor în Antiohia, a fost denunțat că este creștin. Pentru că a mărturisit credința sa în Hristos, a fost supus la multe chinuri. Datorită respectului de care se bucura, a fost eliberat din temniță cu scopul de a nu ridica mulțimea împotriva armatei și de a caută împrejurări și motive pentru uciderea sa. Andrei, aflând prin descoperire dumnezeiască de gândurile împăratului, şi-a luat armată formată din două mii cinci sute nouăzeci și trei de militari de elită și a pornit spre Tarsul Ciliciei, unde cu toții au primit Sfântul Botez din mâinile Episcopului Petru al Tarsisului.
Aici au fost prigoniți de autoritățile imperiale. Din cauza acestor persecuții, Generalul Andrei și armata sa, au urcat în Munții Taurus. Armatele romane i-au ajuns pe când ei se rugau într-un defileu din acei munți, și i-au decapitat pe toți. Niciunul dintre ei nu s-a împotrivit, ci cu toții au primit cu bucurie moartea ucenicească pentru Hristos.
Sfântul Teofan de la Dochiariu
Cuviosul Teofan s-a născut în Ioánnina în veacul al XVI-lea, din părinți evlavioși. Când a mai înaintat în vârstă, a plecat în Sfântul Munte și a devenit monah în mănăstirea Dochiariu. După o vreme, pentru virtuțile lui, a fost ales stareț. În mănăstire „a ajuns la cel mai înalt nivel al culmii și, cu toată dăruirea și prin tot felul de canoane de nevoință.
Mai târziu,împreună cu nepotul lui a mers în Veria, unde a construit o mănăstire în cinstea Născătoarei de Dumnezeu. Când această mănăstire a început să înainteze în viața duhovnicească, l-a lăsat pe nepotul său să o conducă, iar el a plecat în Náousa, unde a întemeiat o altă mănăstire, închinată Sfinților Arhangheli.
După o vreme, s-a întors la Veria, unde a adormit și a fost înmormântat, prevăzându-și mai dinainte sfârșitul. În schit se află o parte din cinstitele sale moaște.
Atât Har este îndreptățiți omul să aibă în sine, câtă ispită rabdă cu mulțumire și cât din greutatea fratelui duce fără să cârtească.[…] Dacă omul rabdă ispitele fără să murmure, primește adaos de Har. Şi cu cât primește mai mult Har, cu atât i se adaugă și ispitele. […] Ceri Har de la Dumnezeu? În loc de Har El îți trimite ispită. Nu rabzi războiul și cazi? Nu ți se dă adaos de Har. Iarăși ceri? Iarăși îți vine ispită. Iarăși ești biruit? Din nou ești lipsit. Şi toată lupta aceasta cu ispita este pentru toată viața. Dar poți ieși biruitor pentru că în toate Dumnezeu este cu tine.
Să nu-l împovărezi pe Starețul tău cu pogorăminte și îngăduințe, deoarece la sfârșit, ori aici, ori acolo, prețul tuturor acestor pogorăminte tu le vei plăti. Nu-ți îngreuia sufletul cu lucruri neînsemnate. (Cuvinte duhovnicești – pr. Iosif Isihastul)
(Preot Olivian SANDU)
