A trăit cu 1000 de ani înainte de Întruparea Domnului. Fiu al lui Elcana și al prorociţei Ana, a fost ultimul judecător al evreilor. Precizăm că s-a născut în perioada când poporul evreu era condus de judecători. A fost rod al rugăciunii părinților săi. Acesta este motivul pentru care Ana l-a dus pe Samuel la templul Domnului, când acesta a împlinit vârsta de trei ani.
Locuind lângă Chivotul Legii, Samuel a avut la vârsta de 12 ani o descoperire de la Dumnezeu despre pedepsele ce aveau să cadă asupra casei marelui preot Eli din pricina depravării și desfrâului fiilor acestuia: Ofni și Finees. Descoperirea s-a împlinit în curând, căci filistinii i-au robit pe israeliți și i-au ucis pe fiii lui Eli și au luat cu ei Chivotul Legii. Eli, marele preot, a murit în momentul în care a auzit de pierderea Chivotului Legii și a celor doi fii ai săi. Vreme de 20 de ani, poporul lui Israel a rămas rob la filisteni. După această perioadă, Dumnezeu l-a trimis pe Samuel înaintea poporului ca să îi predice pocăința. Poporul s-a pocăit, a lepădat idolii filistenilor și au început a umbla în căile Domnului, recunoscând în Samuel pe prorocul, preotul și judecătorul lui Dumnezeu. Filistenii au mai pornit război, dar acum, sub conducerea lui Samuel, a biruit Israel.
Când Samuel a ajuns la bătrânețe, poporul i-a cerut să le pună un rege care să rămână în urma lui. În zadar a încercat Samuel să le arate ca Dumnezeu este regele lor. Deși refuza o vreme să facă acest lucru, îl va unge rege pe Saul după o descoperire dumnezeiască. Din cauza unor fapte păcătoase, Samuel povățuit de Dumnezeu îl va unge rege pe David.
Sfântul Nou Mucenic Teoharis
Acesta era originar din Neapolis, Capadocia (Asia Mică.) În 1740, Sultanul Ahmed a poruncit ca toți copiii creștini de parte bărbătească să fie luați în taberele militare, Teoharis, care era orfan, fiind luat împreună cu alți copii. Într-o zi, cadiul orașului Neapolis din Capadocia a vizitat tabăra şi l-a remarcat pe tânărul Teoharis. L-a luat în slujba sa, cu sarcina de a avea grijă de grajduri.
Într-o seară, soția acestuia l-a văzut pe Teoharis rugându-se în genunchi multă vreme, cu mâinile ridicate către cer. A fost mișcată de râvna deosebită a acestuia, şi a încercat să-l convingă pe soțul ei să îl căsătoreasca pe Teoharis cu fiica lor. Astfel, cadiul i-a propus acestuia să devină ginerele şi moștenitorul sau, singura condiție fiind aceea de a se converti la credința musulmană. Însă tânărul a refuzat, fiind condamnat la moarte prin înfometare. Teoharis rezista prin puterea rugăciunii neîncetate pe care o înalța către Dumnezeu.
Pe 20 august, după ce a respins încă o dată propunerea stăpânului său, Teoharis a fost scos în afara orașului şi omorât cu pietre.
Moaștele Sfântului Teoharis au fost descoperite mai târziu în urma unei minuni şi, în 1923, refugiații din Asia Mică le-au luat împreună cu ei în Tesalonic, așezându-le în Biserica Sfânta Ecaterina.
Preot Olivian SANDU
