Fiind de neam etiopian, a fost slujitorul unui politician, dar din cauza nedreptăților sale, a fost alungat. Sfântul Moise s-a alăturat unei cete de tâlhari și cu timpul a ajuns conducătorul acesteia.
După o vreme, cuprins de o mustrare de conștiință pentru relele săvârșite, părăsește ceata de tâlhari și se retrage într-o mănăstire. Aici își va plânge păcatele săvârșite, dar va lupta multă vreme cu demonii desfrânării care aduceau asupra lui gânduri necurate și pofte ispititoare.
După șase ani de cumplit război cu demonii, s-a vindecat în chip minunat de toate închipuirile, cugetele și gândurile de curvie pe care i le semănă în suflet diavolul.
Sfântul Moise Etiopianul a fost sfințit preot la bătrânețe. El şi-a prevăzut și ceasul și felul morții. Într-o zi el le-a zis ucenicilor lui să fugă ca să-şi scape viețile, deoarece mănăstirea avea să fie atacată de necredincioși.
Când ucenicii i-au cerut să vină cu ei, ca să scape împreună, Avva Moise le-a zis că el a fost tâlhar mai demult, și se cuvine ca acum să-şi ia plata pentru relele lui, după cuvântul: „Toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri” (Matei 25: 52). Așadar, Avva Moise a rămas în mănăstire împreună cu șase frați care nu au voit să îl lase singur, și au venit tâlharii și i-au ucis pe toți șapte. Așa a trecut la cele veșnice Moise Etiopianul, la vârsta de 75 de ani.
Când Sfântul Ioan Casian și Sfântul Gherman ajung în pustia Sketica pentru sfaturi duhovnicești, îl întâlnesc pe avva Moise Etiopianul care îi întreabă: „Care este scopul vostru și ce țintă ultimă ați avut înainte de a veni aici?” Aceștia au răspuns: „Pentru Împărăția cerurilor”. Iar Ava Moise a zis: „Bine ați răspuns în ce privește ținta ultimă, dar care e scopul prin care putem să ajungem la Împărăția cerurilor?”. Iar după ce au mărturisit că nu știu, le-a răspuns Bătrânul: „Ținta ultimă a făgăduinței noastre este, cum ați zis, Împărăția lui Dumnezeu, iar scopul este curăția inimii. Deci spre acest scop trebuie să fie îndreptată mintea noastră totdeauna, iar când s-ar întâmpla să se abată inima noastră puțin din calea cea dreaptă, îndată să o întoarcem, îndreptând-o spre scopul urmărit, ca după o riglă a zidarului”.
Dreptul Iezechia (721-691 î.Hr.)
Era fiul regelui necredincios Ahaz. Viața Dreptului Iezechia e descrisă în Vechiul Testament (4 Regi 18-20.
A devenit rege al regatului Iuda la vârsta de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit la Ierusalim timp de 29 de ani. A redeschis Templul lui Solomon. Iezechia a dat ordin să se distrugă idolii din tot regatul idolatria încetând nu numai în regatul lui Iuda, ci în multe locuri din regatul lui Israel.
Pentru aceasta, Dumnezeu l-a scăpat de dușmani şi i-a îndeplinit rugăciunile. Astfel, în al patrusprezecelea an al domniei lui Iezechia, regele asirian Senaherib fiu al lui Salmanasar cucerind Israelul, şi-a adunat forțele pentru a începe război împotriva lui Iezechia.
Regele asirian cuceri fortăreața Lachis şi trimise o armată spre Ierusalim, cerând ca regele iudeu să se predea. Iezechia s-a întors către Dumnezeu în rugăciune şi un înger al Domnului doborî 185 000 de soldați de partea asiriană. La puțin timp după retragerea lui Senaherib, Iezechia se îmbolnăvi. Profetul Isaia veni la el prin voia lui Dumnezeu şi îi spuse să îșipună ordine în ale sale, pentru că va muri în curând. Dar puterea rugăciunii lui Iezechia fu atât de mare încât Dumnezeu îi prelungi viața cu încă cincisprezece ani trăind 54 de ani.
Preot Olivian SANDU
