Nașterea Maicii Domnului. Aceasta sărbătoare este cunoscuta în popor sub numele de Sfântă Maria Mica, spre deosebire de Adormirea Maicii Domnului care poarta denumirea de Sfanta Maria Mare. Este prima sărbătoare cu cruce roșie din noul an bisericesc, an care începe pe 1 septembrie.
Sfinții Părinți au rânduit ca aceasta sărbătoare sa fie prăznuita pe 8 septembrie, pentru ca 8 este cifra veșniciei, a vieții veșnice. Aceasta zi ne amintește și de faptul ca noi suntem chemați sa intram în Împărăția cea veșnica a iubirii Tatălui, Fiului și Sfântului Duh.
Maica Domnului s-a născut din părinții Ioachim Eliachim (Luca 11, 23) și Ana și locuiau în orășelul Nazaret din Galileea fiind înaintați în vârsta, Ioachim provenea din casa lui David și Ana din cea a lui Aaron, așadar erau de neam împărătesc și preoțesc. Dar acest lucru nu le aducea bucurie, pentru ca în trecut, cei care erau lipsiți de copii, erau socotiți ca fiind lipsiți de binecuvântarea dumnezeiasca. și din acest motiv erau ocărați de oameni. Din Sfanta Scriptura, rezulta ca, Sfanta Fecioara era din neamul lui David (Pst. 131, 11 ; Matei 21, 9; Luca 1, 32; Romani 1, 3 etc).
Însă Dumnezeu a ascultat rugăciunea lor și le-a dăruit-o pe cea care avea sa devina sălașul lui Hristos. Dacă Fiul lui Dumnezeu Si-a ales drept mama pe cea mai buna dintre noi, e de ajuns sa înțelegem în ce curăție au trăit părinții ei de s-au învrednicit de un asemenea dar.
Amintim ca părinții Ioachim și Ana făgăduiseră lui Dumnezeu ca dacă vor avea un copil îl vor închina Domnului. Din acest motiv, Maica Domnului a fost dusa la Templul din Ierusalim la vârsta de 3 ani devenind și ea un templu viu al Domnului.
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este prezenta și la copții egipteni și la iacobiții sirieni, despărțiți de Biserica Ortodoxa după Sinodul al patrulea ecumenic. Ținând seama de acest lucru, putem spune ca sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului s-a statornicit intre Sinodul III ecumenic (431) și Sinodul IV ecumenic (451).
Maica Domnului este puntea de legătură dintre dumnezeire și omenesc. În trupul ei s-a unit pentru totdeauna Dumnezeu cu omul, duhul cu materia.
Planul lui Dumnezeu de a mântui lumea prin mijlocirea Maicii Domnului, l-a arătat Dumnezeu în chip tainic şi umbros chiar de la începutul lumii, când a zis Evei că sămânța ei va zdrobi capul șarpelui (Facere 3, 15).
Maica Domnului a mai fost închipuită de porumbița lui Noe. Căci precum aceea a adus lui Noe vestea cea bună a încetării potopului, așa şi Maica Domnului – porumbița cea aleasă de Dumnezeu şi de Duhul Sfânt -, prin nașterea lui Hristos, a adus în lume vestea cea mare a răscumpărării din robia păcatului.
Iarăși, pe Maica Domnului a închipuit-o scara lui Iacov, pe care se suiau şi se coborau îngerii lui Dumnezeu (Facere 28, 12), căci Maica Domnului a fost scara pe care S-a pogorât Dumnezeu până la noi şi prin care firea noastră s-a suit până la dreapta lui Dumnezeu (Canonul Acatistului Maicii Domnului).
Pe Maica Domnului a mai închipuit-o rugul cel aprins, care ardea şi nu se mistuia de flacăra focului dumnezeirii (Ieșire 3, 2), căci ea a fost rugul cel duhovnicesc care a primit în sine focul dumnezeirii şi nu s-a ars de el (Sf Ioan Damaschin)
