Sfântul Autonom a fost episcop în Italia. în timpul prigoanelor lui Diocletian a părăsit Italia stabilindu-se în Bitinia (Asia Mica), în localitatea Soreus, aducând aici mulți păgâni la credința creștină. Aici a ridicat pentru comunitate o biserica închinată Sfântului Arhanghel Mihail. Pe seama acestei biserici sfântul hirotonește pe Cornelius, un creștin plin de râvnă pentru Hristos, mai întâi diacon, iar mai apoi preot. Sfântul Mucenic Autonom a predicat cuvântul lui și în ținuturile Lykaonia și Isauria.
Împăratul Diocletian a ordonat arestarea sfântului, drept pentru care acesta se retrage la Claudiopolis, la Marea Neagra. Întorcându-se mai apoi la Soreus l-a înălțat pe Cornelius la treapta de episcop. A plecat după acestea sa predice în Asia, iar la întoarcerea din Asia a predicat în împrejurimile Soreusului, la Limna. și aici, sfântul a luminat pe mulți cu Lumina Sfintei Evanghelii.
Unii dintre păgâni, cuprinși fiind de invidie și ura, au venit la Soreus, au năvălit în Biserica Sfântului Arhanghel Mihail în timpul slujirii Sfintei Liturghii și l-au ucis pe Sfântul Autonom în altar, și alături el mulți alți creștini care se aflau în biserica. Diaconița Maria a scos mai apoi trupul sfântului de sub o grămadă de dărâmături îngropându-le.
In timpul domniei Sfântului Constantin cel Mare, Severian, un demnitar de la curtea imperiala, a înălțat o biserica deasupra moaștelor Sfântului Mucenic Autonom. în 430 un anume preot a dărâmat biserica, fără sa cunoască ca aceasta fusese construita deasupra mormântului, și a reconstruit-o intr-un alt loc. La doua sute de ani după mucenicia lui, Sfântul Autonom s-a arătat unui pe nume Ioan. Acesta a săpat și a aflat moaștele Sfântului Mucenic Autonom cu totul întregi și neputrezite. Pe acel loc a fost reconstruita apoi biserica închinată Sfântului Ierarh Mucenic Autonom.
“Fiind rânduit să văd și să ascult mereu durerile oamenilor – care vin de pe urma păcatelor și a lipsei de sfat – și ajungând adeseori una cu durerea lor, într-o zi slujind Sfânta Liturghie și rugându-mă: «Pentru pacea a toată lumea și pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu biserici», aud deodată în urechea dinlăuntru înfruntarea aceasta:– Nu te ruga de Mine să le dau pacea, roagă-te de oameni să-și schimbe purtările, dacă vor să mai vadă pacea pe pământ. Drept, aceea ascultător poruncii, trebuie să strig tare cuvântul Scripturii că «Dumnezeu vestește acum pe oameni, ca toți de pretutindeni să se pocăiască» (Fapte 17, 30). Adică să vie la viața curată și la învățătura drepmăritoare a Bisericii lui Hristos; iar când vremea o va cere să le mărturisească cu prețul vieții, netemându-se de moarte“.(Pr. Arsenie Boca)
