Sfânta Pelaghia care a fost actriță a trăit în secolul al V lea. A fost înzestrată de Dumnezeu cu o frumusețe trupeasca nemaivăzută. Înainte de a se converti la creștinism, se numea Margareta. Si-a folosit frumusețea spre desfrânare. Îmbrăcata provocator, împreună cu tovarășii ei tineri, cu slujitori, cu muzică și cu râsete, ea a trecut odată pe lângă un grup de episcopi creștini ce țineau o conferința în aer liber.
Episcopii, ne spune povestirea, si-au ascuns fetele în fata acestei priveliști, dar episcopul Nonnus, un episcop monah din pustie, “s-a uitat multa vreme și intenționat după ea și după ce a trecut încă se uita, iar ochii lui o urmăreau”. Apoi, intorcandu-si capul, s-a uitat spre episcopi și a spus: “Nu v-a desfătat marea ei frumusețe? Într-adevăr, pe mine unul m-a desfătat.”
Apoi le-a zis: ”Cât timp oare a petrecut femeia aceasta să fie frumoasă și plăcută pentru stăpânul ei și cât timp petrecem noi că să fim plăcuți Stăpânului nostru?”
In ziua următoare Pelaghia l-a ascultat pe Nonnus predicând și a fost mișcată la inima spre căință. I-a scris și apoi a venit la el și l-a implorat sa primească botezul din mâinile lui. Odată botezată, a cerut în secret lui Nonnus haine bărbătești și a fugit în timpul nopții, numai cei doi cunoscând planurile ei.
Ani mai târziu, când diaconul Iacob urma sa viziteze Palestina, Nonnus i-a spus să viziteze și un pustnic cu numele Pelagius. Când Iacob a găsit chilia solitarului, a descoperit că locuitorul acesteia tocmai murise, venerat în întregul ținut pentru austeritatea și rugăciunea lui; iar pustnicul era tocmai Pelaghia. Când a revenit după trei zile, a aflat-o moarta. I-a îngropat trupul cu cinste.
“Sărăcia sau bogăția nu pot învinge dragostea, dar dragostea poate învinge si sărăcia si bogăția.” (Sfântul Ioan Gura de Aur)
“Când te vor neliniști gândurile de frica pentru necazurile viitoare, nu trebuie sa intri în vorba cu ele, ci sa spui: “Fie voia Domnului!”. Aceste cuvinte te vor liniști.” (Sfântul Varsanufie de la Optina)
“Mai băiește, nu-ti face iluzii! Numai niște suflete curate mai pot schimba ceva în tara asta. De nu vei birui mai întâi vrăjmășiile din tine, nu le vei putea înfrânge nici pe cele din jurul tău. Trebuie sa devii tu mai întâi lumina, ca sa-i poți lumina si pe ceilalți.” ( Pr. Iustin Pârvu)
PRIVIREA LUI IISUS
Și Petru a spus: „ … mă jur, nu-L cunosc pe omul Acesta”. In acel moment un cocos a cântat, iar Domnul s-a întors si a privit drept spre Petru… iar Petru a ieșit afara si a plâns.
M-am înțeles întotdeauna bine cu Domnul. Conversez tot timpul cu el, îi mulțumesc, îi implor adevărul.
Dar am avut întotdeauna sentimentul că dorește să-L privesc în față… Iar eu nu pot. Chiar si când îi vorbesc, mă uit în alta parte atunci când simt ca el mă privește direct. Mă tem de fiecare data ca voi descoperi o acuzație nerostită în ochii Săi, pentru vreun păcat nemărturisit. Sau poate vreo cerere: poate că așteaptă ceva de la mine.
Într-o zi, mi-am adunat tot curajul si L-am privit în ochi! Nu exista nici o acuzație, nici o cerere. Singurul mesaj pe care îl puteai citi în ochii lui era: „Te iubesc”.
La fel ca si Petru … am ieșit afară si am plâns.
