Sfântul Ignatie Teoforul (35-107) a fost sirian de origine și înainte de convertirea sa la creștinism, ar fi fost păgân și mare persecutor al creștinilor. Sfântul Ignatie i-a cunoscut pe Apostoli și a fost hirotonit Episcop al Antiohiei de Sfântul Apostol Petru.
A suferit moarte martirica la Roma, în timpul domniei împăratului Traian prin aruncare la fiare, în amfiteatrul de la Roma. în timpul domniei lui Heraclie, împăratul Bizanțului, moaștele Sfântului Ignatie Teoforul au fost duse la Roma și se afla acolo, în Biserica Sfântului Clement.
Numele de Teoforul a fost tâlcuit în doua chipuri: primul – cel care a fost purtat de Dumnezeu sau cel care poarta pe Dumnezeu. Potrivit acestei interpretări, Ignatie a fost copilul pe care Hristos l-a dat ca pilda de smerenie Apostolilor: “Si chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor și a zis: Adevărat zic vouă: De nu va veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. (Matei 18, 2-4)
Iar cel de-al doilea mod de interpretare își are rădăcina în Tradiția care ni-l prezinta pe Ignatie ca avan dădu-L în inima pe Hristos. Acest fapt a fost descoperit în momentul în care a fost sfâșiat de lei. Animalele nu i-au mâncat inima, iar în interiorul inimii acestui martir se puteau vedea literele care formau cuvântul Teoforul, adică de Dumnezeu purtătorul.
Sfântul Ioan din Kronstadt
A trăit în veacul al XIX-lea și a adormit pe 20 decembrie 1908, a fost o personalitate rara și cu totul harismatica a Bisericii Ortodoxe din Rusia. El a dovedit ca atunci când credința este unita cu voința și cu dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproapele, se săvârșesc într-adevăr mari minuni.
S-a născut în gubernia Arhanghelsk din Rusia la 18 octombrie 1829, ca fiu al unui paracliser
La noua ani este trimis la școala parohiala din Arhanghelsk unde a avut mari dificultăți la citit și învățat. Separat de părinți, ironizat de colegi pentru stângăciile sale țărănești, singur, Ioan ajunge ultimul elev. Deznădăjduit, cade în genunchi și recurge la rugăciune, iar efectele ei nu întârzie sa se facă simțite. Notele încep sa crească, iar în 1851 absolvă și seminarul din Arhanghelsk ca șef de promoție.
A vizitat catedrala din Kronstadt, un mare port din nordul Rusiei, a recunoscut-o ca fiind cea din visul sau. S-a căsătorit cu Elisabeta, fiica protoiereului catedralei, trăind cu ea ca frate și soră, spre a se putea dărui mai deplin slujirii lui Dumnezeu și celorlalți oameni. La 12 noiembrie 1855 este hirotonit preot pe seama parohiei Sfântul Andrei din Kronstadt – portul militar al Sankt Petersburgului – în locul socrului său.
Slujea Sfânta Liturghie în fiecare zi și îndemna pe oameni sa se împărtășească cat mai des (uneori erau cinci mii de credincioși care se împărtășeau la Liturghie).
Poporul a găsit în el un părinte plin de dragoste Dumnezeiasca Liturghie fiind pentru părintele Ioan tot ceea ce omul poate avea pe pământ mai înalt și mai sfânt Liturghiile săvârșite de el erau cutremurătoare.
