Dacă s-ar organiza un referendum prin care cetățenii să fie consultați în legătură cu eliminarea finanțării de la buget a partidelor politice, cu siguranță peste 70 la sută dintre români ar fi de acord și ar bifa un mare DA pe buletinul de vot. Din păcate, nimeni nu ne va întreba niciodată oficial dacă suntem sau nu de acord cu anumite măsuri discreționare care conservă putregaiul politic. Dar nu despre acest mod direct de finanțare a formațiunilor politice vom vorbi astăzi ci despre alte modalități care, încetățenite de zeci de ani, sunt, în ochii politicienilor, niște lucruri mai mult decât firești. Recentele numiri din consiliile de administrație ale societăților de stat Eltrans și Nova ApaServ au scos la iveală o situație care, privită în profunzime, nu este altceva decât un alt mod de finanțare – mascat, ce-i drept! – a partidelor care au acces la ciolan. Astfel, personajelor care nu au nici în clin și nici în mânecă cu profilul activității respectivelor societăți le sunt băgate în buzunar niște bănuți care, sub o formă sau alta, într-un procent mai mare sau mai mic, ajung într-un final tot acolo, adică la partid. Pe lângă acest … izvoraș de lichidități, o parte din „zeciuielile” din contractele grase derulate de către aceste societăți ajung, ce-i drept pe ușa din spate, la același partid iubit, părinte bun! În această situație, rolul membrilor CA nu este altul decât acela de a asigura o aparentă legalitate în ceea ce privește „decernarea” contractelor către firmele de casă ale partidului. Cum s-ar spune, imbecilul slogan din vremea comunismului „Să trăiască combinatul că mi-a angajat bărbatul!” devine astăzi „Să trăiască firma care dă la partid de mâncare!” Pentru a suplini „habarneala” celor din consilii, există specialiști unși cu toate alifiile care, acționând în interesul firmelor puse pe căpușeală dar și al partidelor, întocmesc ei, toată documentația necesară, membrilor din CA revenindu-le doar „nobila” misiune de a-și pune amprenta degetului mare sau mâzgălita iscălitură pe ultima foaie a actului. Având în vedere situația economică a acestor firme subordonate Consiliului Local sau Consiliului Județean, forma aceasta de infuzie cu bănuți către partide constituie un fel de finanțare „picătură cu picătură”. Șuvoaiele apar de regulă din activitatea de construcții. Edificii, drumuri sau poduri, constituie un adevărat El Dorado pentru partide. Valorile, atât ale contractelor cât și ale comisioanelor sunt în aceste cazuri, consistente. Discursurile demagogice și explicațiile politrucilor că stă DNA-ul sau știu eu ce instituție de forță a statului cu urechile ciulite la maxim și din aceste motiv ei nu lucrează „decât pe lege” (o sintagmă dragă tare politicienilor!) nu pot avea consistență din moment ce, știm cu toții, trăim în România, țara unde orice se poate rezolva. Depinde de preț! Singura situație în care căruța partinică se împotmolește o întâlnim atunci când firmele neagreate la licitația „pe lege” depun contestații. Fiți liniștiți, nu e un capăt de țară! În afară de faptul că se menține disconfortul cetățeanului, prin amânări și tergiversări insuportabile, alt fenomen interesant nu se produce. Într-un final, tot cine trebuie își adjudecă minunatul contract iar partidul beneficiază și el, ca omul, de o feliuță de … subvenție! Aia rămasă pe cuțit. Că nu degeaba are pe proces-verbal, timp de un mandat, pâinea și cuțitul! Apropo de construcția de drumuri, licitațiile astea atât de „legale”, caietele de sarcini pompoase sunt categoric niște tâmpenii din moment ce nu se ține cont de calitatea lucrărilor. Ca exemplu, îmi vine în minte drumul Suceava-Botoșani, drum făcut ca la carte care, deși are aproape zece ani, este perfect pentru trafic. De ce nu s-ar apela la aceeași firmă și în alte cazuri? Iar ca un contraexemplu se poate da o firmă locală care, timp de 30 de ani a câștigat bani grei numai din pombări și cârpeli ale asfaltului, lucrări care, au păpat bani cât cel puțin pentru construcția de la zero a drumului, străzii sau trotuarului cu pricina. Fiind însă o firmă care dădea „partidului de mâncare” (și probabil nu numai partidului!), a fost menținută ani de zile cu botul la ugerul bugetului. Dar, la fel ca în reclamele alea tâmpite, asta nu e totul. Numirile pe funcții în instituțiile statului credeți că se fac pe competențe sau pe ochi frumoși? Nici pomeneală! Începând de la funcția de ministru și terminând cu cea de adjunct la vreo deconcentrată, toate aceste numiri au ca scop finanțarea partidelor, direct sau indirect. Indirect atunci când pretendentul este selecționat datorită „muncii la partid”. Angajările în instituțiile statului au la bază aceleași dâmbovițene criterii: „subvenția” sau „munca la partid”. Nu mai dezvolt aici ce înseamnă „munca la partid” pentru că orice om cu mintea la el știe că rezultatele acestei munci „specifice” nu se vor regăsi niciodată în farfuria lui. Din aceste motive, ori subvenționarea directă a partidelor politice de la bugetul de stat ori formele indirecte, ilegale, mai exact, ar trebui de îndată sistate. Numiri, angajări, contracte, toate trebuie să se desfășoare „pe lege” și pe aplicarea ei eficientă! Să sugi de la două țâțe în condițiile în care cetățenii nu au acces nici măcar la una, este jecmăneală pe față, nesimțire, abuz. Din păcate, toate acestea sunt utopii. România reală este aceasta în care ne naștem și, unii dintre noi, care nu ne luăm lumea în cap, murim, România reală nu își poate modifica drumul, calea. Oricine ar fi constructorul și oricât de mare ar fi comisionul! Pardon, „subvenția”!
Despre subvenții văzute și nevăzute la partide – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Măsura corectă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în campanie electorală și mesajele curg gârlă din toate părțile. Problema e că sunt cam lipsite de substanță, din categoria „am marcat și...
Editorial
Cine ne sunt fariseii – Virgil COSMA, jurnalist
Majoritatea covârșitoare a creștinilor din România au serbat ieri și azi Învierea Domnului. Stabilirea datei pascale e complicată datorită utilizării unor calendare diferite în...
Editorial
Nostalgici, dar suciți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
Editorial
Avem „di tăti” aici în Botoșani! – Dumitru MONACU, scriitor
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Botoșani
cer acoperit de nori
15
°
C
15.6
°
13.8
°
84 %
5.1kmh
100 %
mie
16
°
joi
17
°
vin
20
°
sâm
17
°
Dum
12
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Bine că începe campania și trebuie să strângă corturile că cine știe cum ajunge săracul om.
EDITORIAL
Suntem în campanie electorală și mesajele curg gârlă din toate părțile. Problema e că sunt cam lipsite de substanță, din categoria „am marcat și...
EPIGRAMA ZILEI
Ajuns acasă pe la două
Din delegația la Cluj
Găsi pe doamna vopsind ouă
La un vecin, cu ruj...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...