După statisticile specialiștilor, nesuferita pandemie a dus la o oarece creștere a natalității în lume. Normal ar fi fost ca și în patria noastră dragă să se fi întâmplat acest fenomen numai că, după ceea ce știm și vedem că se întâmplă din punct de vedere demografic în România, lucrurile nu par să fie chiar așa. De fapt, la noi, aici în preajma Carpaților, aproape sigur nu s-a întâmplat minunea asta pentru că majoritatea celor implicați în procesul de reproducere adică tineretul țării, hălăduiește în afara vetrei strămoșești, din Australia până în Canada și din Noua Zeelandă până în Statele Unite. În plus, cei care trăiesc în țară lucrează la stat, în instituții publice, unde sexul lipsește aproape cu desăvârșire pentru că morala creștină și bunul simț nu acceptă dragostea fizică între rude! Tot conform statisticilor, românii ocupă locul doi în lume la imigrare, după sirienii care fug de rup pământul din calea războiului civil pus în scenă de marile puteri ale pământului. Până la urmă, împrăștierea asta a compatrioților noștri pe toate meridianele globului n-ar trebui să fie un blestem ci un dar divin dacă e să ne gândim la un alt popor care, tot așa, răspândit în lume, s-a menținut de mii de ani în fruntea civilizațiilor. Mă refer la poporul evreu, care, confruntat de-a lungul istoriei cu o sumedenie de situații potrivnice, a găsit mereu calea de supraviețuire, ba mai mult, de a domina prin calitățile intelectuale, popoarele care au lăsat pe ultimul loc învățătura, cultura, patriotismul, solidaritatea. Numai că între nația română și cea evreiască există niște diferențe uriașe în ceea ce privește concepția despre lume și viață. Astfel, evreii nu s-au dezis niciodată de religia, de poporul, de istoria sau de tradițiile lor. Indiferent în ce colț al pământului li s-au născut progeniturile, ei i-au botezat Ițic, Ștrul, Aron, Avram, David, Nathaniel, Avidan, Iosif, Sara, Rebecca, Rifka sau Rașela. Îi scoatem din ecuație pe ariviștii evrei comuniști din România postbelică, implantați de către sovietici în structurile de conducere ale statului care și-au luat niște nume atât de neaoșe încât ai fi jurat că strămoșii pe linie paternă ai … inculpaților nu sunt alții decât Burebista, Traian sau Decebal! Dacă tragem o privire peste numele pe care românii trăitori pe alte meleaguri le dau urmașilor lor, vom observa că nu mai există Gheorghe, Ion, Vasile, Nicolae ci eventual Georges, Giani, Bazil, Nicholas și asta numai în cazul în care în familia respectivă există Eric, Ayan, Roberto, Albert, Arthur, Evelyn, Alessia, Maia, Ariana, Julia. Adaptarea numelor la obiceiurile și tradițiile locurilor în care s-au oploșit concetățenii noștri are la bază, pe lângă dorința de lepădare de apartenența genetică și alte câteva cauze pe care o să le trecem sumar în revistă în rândurile ce urmează: intenția părinților de a nu mai reveni în țară, eliminarea discriminării la care sunt supuși românii în unele state (discriminare care își are rădăcinile taman în comportamentul neprincipial și incorect al altor români), modernismul și globalizarea prost înțelese de către părinți, iluzia că având un nume uzual și familiar pentru băștinași, escaladarea ierarhiilor profesionale ar putea deveni mult mai facilă, ascunderea obârșiei și a rădăcinilor. Toate aceste cauze, dublate de obținerea unei noi cetățenii, conduc la o dezromânizare accentuată, fenomen întâlnit în orice colț al lumii unde trăiesc comunități de urmași ai lui Traian și Decebal. Dacă la acestea adăugăm nepriceperea, neputința și neștiința statului nostru în a gestiona, urmări și îmbunătăți situația românilor din diaspora, avem în față, pe un ecran panoramic gigant, filmul-dramă în care joacă imigranții români de zeci de ani, pe toate platourile globului. Pe de altă parte, ce pretenții să avem de la guvernanți în această privință când ei nu sunt în stare să găsească soluții pentru cei de aici, bâjbâind de 30 de ani în întunericul minciunii, al hoției și al demagogiei. Așa stând lucrurile, vă spun cu mâna pe inimă că mi-ar fi plăcut tare mult să existe niște similitudini cu poporul evreu. Din păcate, lipsa de solidaritate a românilor se manifestă și pe alte meleaguri, spre deosebire de poporul lui Moise care, indiferent de vremuri sau locuri s-au ținut, vorba lui Mircea Snegur, „de neamuri”. Atâta vreme cât invidia, ura și sărăcia ne vor jalona existența, al nostru popor nu va găsi nici Calea, nici Adevărul și nici Viața. Michael, Enrico, Roberto, Georges sau Helga născuți toți din părinți români nu vor fi niciodată integrați și tratați ca americani, italieni, spanioli, francezi sau germani. Pentru băștinași ei vor fi doar niște Ioni fără de țară. Nicidecum John, Giani, Juan, Jean, sau Johann!
Trebuiau să poarte un nume … românesc! – Dumitru MONACU, scriitor.
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Avem „di tăti” aici în Botoșani! – Dumitru MONACU, scriitor
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Botoșani
câțiva nori
8.7
°
C
12.7
°
7.8
°
70 %
2.4kmh
23 %
sâm
19
°
Dum
22
°
lun
24
°
mar
24
°
mie
16
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
EPIGRAMA ZILEI
Ajuns acasă pe la două
Din delegația la Cluj
Găsi pe doamna vopsind ouă
La un vecin, cu ruj...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...