După statisticile specialiștilor, nesuferita pandemie a dus la o oarece creștere a natalității în lume. Normal ar fi fost ca și în patria noastră dragă să se fi întâmplat acest fenomen numai că, după ceea ce știm și vedem că se întâmplă din punct de vedere demografic în România, lucrurile nu par să fie chiar așa. De fapt, la noi, aici în preajma Carpaților, aproape sigur nu s-a întâmplat minunea asta pentru că majoritatea celor implicați în procesul de reproducere adică tineretul țării, hălăduiește în afara vetrei strămoșești, din Australia până în Canada și din Noua Zeelandă până în Statele Unite. În plus, cei care trăiesc în țară lucrează la stat, în instituții publice, unde sexul lipsește aproape cu desăvârșire pentru că morala creștină și bunul simț nu acceptă dragostea fizică între rude! Tot conform statisticilor, românii ocupă locul doi în lume la imigrare, după sirienii care fug de rup pământul din calea războiului civil pus în scenă de marile puteri ale pământului. Până la urmă, împrăștierea asta a compatrioților noștri pe toate meridianele globului n-ar trebui să fie un blestem ci un dar divin dacă e să ne gândim la un alt popor care, tot așa, răspândit în lume, s-a menținut de mii de ani în fruntea civilizațiilor. Mă refer la poporul evreu, care, confruntat de-a lungul istoriei cu o sumedenie de situații potrivnice, a găsit mereu calea de supraviețuire, ba mai mult, de a domina prin calitățile intelectuale, popoarele care au lăsat pe ultimul loc învățătura, cultura, patriotismul, solidaritatea. Numai că între nația română și cea evreiască există niște diferențe uriașe în ceea ce privește concepția despre lume și viață. Astfel, evreii nu s-au dezis niciodată de religia, de poporul, de istoria sau de tradițiile lor. Indiferent în ce colț al pământului li s-au născut progeniturile, ei i-au botezat Ițic, Ștrul, Aron, Avram, David, Nathaniel, Avidan, Iosif, Sara, Rebecca, Rifka sau Rașela. Îi scoatem din ecuație pe ariviștii evrei comuniști din România postbelică, implantați de către sovietici în structurile de conducere ale statului care și-au luat niște nume atât de neaoșe încât ai fi jurat că strămoșii pe linie paternă ai … inculpaților nu sunt alții decât Burebista, Traian sau Decebal! Dacă tragem o privire peste numele pe care românii trăitori pe alte meleaguri le dau urmașilor lor, vom observa că nu mai există Gheorghe, Ion, Vasile, Nicolae ci eventual Georges, Giani, Bazil, Nicholas și asta numai în cazul în care în familia respectivă există Eric, Ayan, Roberto, Albert, Arthur, Evelyn, Alessia, Maia, Ariana, Julia. Adaptarea numelor la obiceiurile și tradițiile locurilor în care s-au oploșit concetățenii noștri are la bază, pe lângă dorința de lepădare de apartenența genetică și alte câteva cauze pe care o să le trecem sumar în revistă în rândurile ce urmează: intenția părinților de a nu mai reveni în țară, eliminarea discriminării la care sunt supuși românii în unele state (discriminare care își are rădăcinile taman în comportamentul neprincipial și incorect al altor români), modernismul și globalizarea prost înțelese de către părinți, iluzia că având un nume uzual și familiar pentru băștinași, escaladarea ierarhiilor profesionale ar putea deveni mult mai facilă, ascunderea obârșiei și a rădăcinilor. Toate aceste cauze, dublate de obținerea unei noi cetățenii, conduc la o dezromânizare accentuată, fenomen întâlnit în orice colț al lumii unde trăiesc comunități de urmași ai lui Traian și Decebal. Dacă la acestea adăugăm nepriceperea, neputința și neștiința statului nostru în a gestiona, urmări și îmbunătăți situația românilor din diaspora, avem în față, pe un ecran panoramic gigant, filmul-dramă în care joacă imigranții români de zeci de ani, pe toate platourile globului. Pe de altă parte, ce pretenții să avem de la guvernanți în această privință când ei nu sunt în stare să găsească soluții pentru cei de aici, bâjbâind de 30 de ani în întunericul minciunii, al hoției și al demagogiei. Așa stând lucrurile, vă spun cu mâna pe inimă că mi-ar fi plăcut tare mult să existe niște similitudini cu poporul evreu. Din păcate, lipsa de solidaritate a românilor se manifestă și pe alte meleaguri, spre deosebire de poporul lui Moise care, indiferent de vremuri sau locuri s-au ținut, vorba lui Mircea Snegur, „de neamuri”. Atâta vreme cât invidia, ura și sărăcia ne vor jalona existența, al nostru popor nu va găsi nici Calea, nici Adevărul și nici Viața. Michael, Enrico, Roberto, Georges sau Helga născuți toți din părinți români nu vor fi niciodată integrați și tratați ca americani, italieni, spanioli, francezi sau germani. Pentru băștinași ei vor fi doar niște Ioni fără de țară. Nicidecum John, Giani, Juan, Jean, sau Johann!
Trebuiau să poarte un nume … românesc! – Dumitru MONACU, scriitor.
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o...
Editorial
Oare dacă ascultam muzică adevărată ne era mai bine? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc - prea mult spus plimbare. Și acolo,...
Editorial
E musai să facem politică, oameni buni! – Dumitru MONACU, scriitor
Mulți, foarte mulți români, sătui până peste cap de indolența, incompetența, arivismul, nesimțirea, lipsa de caracter ș.a. (lista ar mai putea continua mult și...
Editorial
La Botoșani se întâmplă lucruri – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cu ceva timp în urmă, am decis să-mi găsesc altceva de făcut în ziua alegerilor locale. Orice altceva în afară de mers la vot....
Editorial
Invazia falsurilor – Virgil COSMA, jurnalist
Asaltat de terminologia anglo-americană, publicul este gata să înghită pe nemestecate noțiuni pe care le ia ca atare, fără a le stăpâni pe deplin...
Editorial
Praful de pe to(l)bă – Dumitru MONACU, scriitor.
O grevă care nu dovedește nimic. Așa putem aprecia, parafrazându-l pe scriitorul Anton Holban (1902 – 1937), acțiunea sindicală a poștașilor care a pâlpâit...
Editorial
Cine a câștigat din greva poștașilor – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Au intrat poștașii în grevă, iar treaba asta le-a picat greu celor aflați la butoane. Greu, dar tot încearcă să scoată ceva din asta;...
Botoșani
cer acoperit de nori
9.4
°
C
9.4
°
8.6
°
66 %
1.3kmh
96 %
mar
14
°
mie
20
°
joi
13
°
vin
16
°
sâm
19
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
EPIGRAMA ZILEI
Un termen interesant:
Poate fi mașină nouă,
Numele unui savant
Sau ... instrument de spart ouă!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...