Actuala criză uriașă de personal de pe piața muncii nu este nicidecum o fatalitate sau un blestem al Domnului, ci, în proporție de 90%, este consecința unor politici total paralele cu viața social economică a oamenilor. Marele povestitor Ion Creangă, în capodopera „Amintiri din copilărie”, punea în gura tatălui său, Ștefan a Petrei, o frază pe cât de simplă la prima vedere, pe atât de profundă: „Apoi este-o vorbă: dacă-i copil, să se joace, dacă-i cal, să tragă și dacă-i popă, să citească!” Aceste vorbe memorabile nu fac altceva decât să ne arate că lumea în esența ei își are un rost bine conturat numai și numai dacă fiecare individ face ce poate, ce știe și ce trebuie să facă. Orice abatere de la rostul lucrurilor duce, normal, la dezechilibre ce provoacă sincope atât în dezvoltarea societății, cât și a fiecărui individ în parte. Nu am nici cea mai mică îndoială că vina cvasitotală pentru „deraierea” nației o poartă mediul politic și instituțiile de forță care îl deservesc și pe care, normal, le deservește, la rândul său. Lăsând la o parte mersul numai prin bălării al miniștrilor care au fost cocoțați în fruntea Ministerului Educaţiei, am asistat în toată această perioadă postdecembristă la numiri și avansări pe posturi cheie ale unor indivizi care erau mult mai potriviți să schimbe valută în piață, să facă trafic cu țigări sau, în cazul femeilor, să pună gogonele la murat. Știm cu toții că piața muncii are două componente principale: munca intelectuală și munca fizică, adică, folosind niște termeni din IT, o componentă de soft și una de hard. Din păcate, partea de hard, adică munca fizică, a fost total abandonată, atât prin programe școlare rupte de realități, cât și prin descurajarea efectivă a oamenilor de a îmbrățișa o meserie. Realitatea evidentă că un bun tâmplar, instalator sau zugrav poate câștiga bani frumușei din munca „hard” bucurându-se totodată de aprecierea concetățenilor săi la fel ca un medic, un profesor sau un inginer a fost efectiv dinamitată de către politicieni care, de cele mai multe ori, au proțăpit pe posturi „soft”, plătite cu bani grei, oameni care nu erau nici măcar „hard” pentru că meseria de lipit afișe nu figurează în nomenclatorul meseriilor din România. De jos și până sus la nivel de premier, persoane total nepregătite au învârtit de timona nației după cum i-a tăiat mintea lor cea puțină. În aceste condiții, normal că au produs un fel de emulație printre foștii lor colegi de grădiniță sau școală generală (de facultate nu zic nimic, pentru că arareori dai peste vreun ștab politic care să-și cunoască colegii de grupă!). Gândul acestora a fost unul singur: „Dacă ăla sau aia, care era bâtă la carte a ajuns unde a ajuns, eu de ce nu aș putea?” Drept urmare, cetățeanul nostru a aruncat cât colo bormașina, cheia franceză sau bidineaua și și-a cumpărat miraculoasa diplomă care să-i netezească drumul către scaunul cel pufos (și acesta tot contra cost!) promis de șeful de la partid. Două au fost efectele acestor manevre, amândouă extrem de păguboase pentru națiune: în primul rând, piața muncii „hard” s-a depopulat în ritm alert, iar în al doilea rând, pârâtul specialist „soft” a călcat numai în străchini la noul și bănosul loc de muncă, întrucât cunoștințele sale nu se ridicau mai sus de genunchiul broaștei. Cum s-ar spune, n-a ajuns o bâtă la carul cu oale, ci două zdravene care au făcut praf și pulbere munca și priceperea celor care „olăriseră” până atunci încărcătura atelajului. Bineînțeles că la acest deficit uriaș de forță de muncă au contribuit și salariile duble, triple sau poate chiar mai generoase cu care lucrătorii români au fost ademeniți de angajatori din țări cu economii solide, țări unde contează ceea ce știi să faci efectiv și nu cartonul cumpărat de la fabricile de licențiați din România. Din păcate, nu străinii ne-au dat peste cap piața muncii, ci românașii noștri aflați vremelnic la cârma învățământului, un învățământ care, în mod normal, ar fi trebuit să păstreze un echilibru cât de cât stabil între „hardul” și „softul” de care vorbeam mai sus. Din păcate, aproape treizeci de miniștri s-au perindat pe la ministerul de profil în cei treizeci de ani, ceea ce însemnă în medie, cam un ministru pe an. Adică stabilitate și coerență zero, pentru că reformele anunțate cu surle și trâmbițe în mass media de către politruci „hard” buni numai la dat cu gura, n-au trecut niciodată de starea de embrion. Pe lângă (i)responsabilii din învățământ, vinovați sunt toți factorii decidenți din politică (președinți de partid, parlamentari, membrii ai guvernelor) care nu au fost niciodată în stare să întocmească și să aplice programe de dezvoltare axate pe realitățile existente în învățământ și pe piața muncii. Astfel, prăpastia dintre „soft” și „hard” s-a accentuat, ajungându-se astăzi la importul de forță de muncă din Sri Lanka, Vietnam sau mai știu eu ce țară îndepărtată. Temporar însă, pentru că nici aceștia nu vor face mulți purici pe plaiurile noastre mioritice unde haosul și incompetența își dau mâna mult mai abitir decât „hardul” și „softul” despre care am vorbit!
„Hard” și „soft” pe piața muncii – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Avem „di tăti” aici în Botoșani! – Dumitru MONACU, scriitor
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Botoșani
cer acoperit de nori
15.9
°
C
15.9
°
15.9
°
69 %
2.9kmh
98 %
vin
15
°
sâm
19
°
Dum
22
°
lun
25
°
mar
24
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
EPIGRAMA ZILEI
Ajuns acasă pe la două
Din delegația la Cluj
Găsi pe doamna vopsind ouă
La un vecin, cu ruj...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...