Nu am niciun dubiu că vina de neiertat a lui Ceaușescu nu a fost nici înfometarea nației, nici lipsa apei calde sau a agentului termic, nici cozile uriașe de la Alimentara sau centrele de butelii, nici propaganda deșănțată a regimului și nici teroarea securistă care bântuia pe oriunde. Marea și uriașa vină a „împușcatului” mustind de patriotism de-a dreptul naționalist (caracteristică pe care nu am mai întâlnit-o la niciun președinte postdecembrist!) a fost cu siguranță faptul că a menținut decenii la rând un popor în întuneric mental și ignoranță. Informațiile despre lumea capitalistă și economia de piață erau blocate sistematic la mantinelă, poporul aflându-se într-o permanentă beznă în ceea ce privește sistemul occidental. Singurii care cunoșteau mecanismele economiei de piață și principiile care o guvernează erau securiștii și activiștii de partid, întrucât numai ei aveau contacte în lumea liberă și numai ei, în calitate de reprezentanți ai întreprinderilor de comerț exterior, își făceau veacul pe la Paris, Londra, New York sau Roma. Diferența dintre ei și restul poporului era incomensurabilă în ceea ce privește înțelegerea democrației și a lumii capitaliste. În aceste condiții, „răscoluția” din 89 ne-a prins pe noi, „populimea”, cu pantalonii pe vine și aplecați de nevoi iar pe ei, „vipulimea”, în spatele nostru, pregătiți să execute ceea ce ei știau cel mai bine: regulatul poporului! Simțind mersul evenimentelor, bolșevicul Iliescu le-a cântat cât a putut în strună „comuniștilor capitaliști”, conștient că, prin intermediul lor, va putea menține mult timp puterea, lucru care s-a și întâmplat de altfel. Printr-o perfidă propagandă televizată ce se prindea atunci de mulțime precum rahatul de izmene, Ilici și ai lui ne-au dus unde au vrut, noi fiind aidoma bebelușului care, scos fiind din burta mamei, s-a trezit pe nepusă masă într-o lume de care habar nu avea că poate exista. În zadar au încercat să ne lumineze o serie de personalități care acum ne stârnesc regrete amare că nu le-am apreciat poziția anti FSN așa cum se cuvenea și așa cum ar fi fost normal. FSN călca totul în picioare nivelând la maximum drumul spre jaful țării al șmecherilor care știau cu ce se mănâncă economia de piață și capitalismul. Eforturile Regelui Mihai, ale lui Radu Câmpeanu, ale lui Ioan Rațiu sau ale lui Corneliu Coposu de a ne arăta adevărata față a „democrației originale” au fost considerate de către mulțimea ignorantă drept tentative criminale și dușmănoase de a acapara puterea din mâinile „oamenilor de bine” care se pregăteau să prăduiască țara. Îmi amintesc că la începutul anilor 90, atunci când Regele Mihai și-a făcut publică dorința de a reveni în țară, comuniști transformați peste noapte în capitaliști în frunte cu celebrul de-acum Eugen Nicolicea, hămăiau pe postul național de televiziune și în toate ziarele vremii că regele va tăia pensiile de stat. Vă dați seama că peste patru milioane de oameni, convinși că tot ce se spune la televizor e literă de lege, s-au poziționat de partea tătucului Iliescu votându-l cu ambele mâini. În jurul lui, susținători din eșalonul doi al partidului comunist și din primul rând al securității s-au pus pe treabă. Adică pe furat și jefuit țara. Și au făcut-o, vreme de mai bine de un sfert de secol, fără ca cineva să îi stânjenească, fără ca cineva să realizeze că adevărații gropari ai poporului român sunt, cu siguranță, cei doi tovarăși: Ceaușescu și Iliescu! Astăzi, culmea, amândoi sunt regretați de nostalgicii comunismului care se înmulțesc invers proporțional cu nivelul de trai. Unul pentru că – zic ei! – a construit o țară, celălalt pentru că a vrut să o mențină așa. Din păcate, președinții care au urmat (Constantinescu, Băsescu și Iohannis) s-au dovedit a fi pe lângă subiect, realizările lor în plan politic trecând arareori de genunchiul broaștei. Evoluțiile acestora pe scena politică românească au stârnit milă și rumoare în cazul lui Constantinescu cel învins de servicii sau ură și dispreț în cazurile celorlalți doi (Băsescu și Iohannis) care, se vede treaba, au învins ei, serviciile. Și dacă în 89 „agenturili străine” înlocuiau un gropar cu un altul, astăzi, sub masca votului democratic, probabil aceleași agenturi sau poate altele, plantează cu mult sârg la Cotroceni mirabile semințe de gropar care, după zece ani de zile ajung la maturitate și sunt răsplătite de către poporul român cu o mie și una de privilegii și drepturi…
Mirabila sămânță de gropar – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Nostalgici, dar suciți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
Editorial
Avem „di tăti” aici în Botoșani! – Dumitru MONACU, scriitor
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Botoșani
cer senin
8.5
°
C
14.6
°
7.8
°
66 %
2kmh
5 %
Dum
21
°
lun
25
°
mar
24
°
mie
13
°
joi
8
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Liberalii au venit cu mesaje tematice pe tricouri, deci teoretic știu cum stă treaba. Mai trebuie să le spună și lui Iohannis, Ciucă.
EDITORIAL
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
EPIGRAMA ZILEI
Ajuns acasă pe la două
Din delegația la Cluj
Găsi pe doamna vopsind ouă
La un vecin, cu ruj...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...