După câte se pare, visul unora în ceea ce privește forma de guvernământ nu va deveni realitate în următorii ani, monarhia fiind un subiect considerat anacronic de către cei mai mulți dintre români. Deși în lumea largă există 43 de țări care au ca șef de stat un monarh (cei drept, 15 dintre acestea o recunosc pe regina Elisabeta a II-a drept șef al statului lor!), iar în aceste țări democrația, bunăstarea și civilizația stau bine mersi cu regele la masă, curentul republican se pare că e învingător detașat pe glob, din moment ce majoritatea popoarelor au ales această cale. O cale care, iată, în cazul României a dus într-o fundătură din care nici cel mai performant GPS nu ne poate scoate. Cei patru președinți de până acum (Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis) nu și-au putut depăși condiția de emanați ai partidelor și drept urmare acțiunile lor au fost departe de a fi în interesul tuturor românilor. Independența și inteligența politică, calmul, cumpătarea, echidistanța, toate aceste caracteristici le-au fost străine acestor indivizi care s-au cățărat de pe spinările partidelor direct în jilțul prezidențial de la Cotroceni. De altfel, nici nu poate fi vorba de mult invocata echidistanță politică, din moment ce susținerea pentru ocuparea celei mai înalte funcții în stat trebuie musai plătită cu acțiuni menite a favoriza partidul sau alianța din rândurile cărora s-a ridicat președintele. Și ne punem atunci întrebarea: nu ar fi fost o soluție mai corectă monarhia? Din acest punct de vedere, e limpede că da, un monarh n-ar fi depins nicicum de vreun partid, ereditatea fiind singurul criteriu care l-ar fi propulsat pe tron. Dar ce te faci dacă bunul Dumnezeu nu l-a zămislit pe ales cu calitățile necesare de conducător ci, din contră? Ei, aici e buba monarhiei! Nimeni nu mai poate face nimic, o generație fiind din start condamnată să aștepte înlăturarea nevolnicului pe cale naturală sau, după cum s-a văzut de nenumărate ori în istorie, pe cale … artificială. Revenind la prima instituție în stat de la noi, trebuie să remarcăm rolul primordial pe care aceasta îl ocupă pe plan politic, deși de-a lungul anilor în care social democrații nu au avut reprezentant la Cotroceni, au tot încercat și parțial reușit să mai extirpe câte un nerv din complexul organ prezidențial. La momentul actual, la fel ca tot sistemul politic, și administrația prezidențială se „bucură” de aceeași antipatie din partea poporului, și asta numai și numai din cauza faptului că principiile care ar trebui să guverneze această instituție și pe care le-am enumerat mai sus nu sunt absolut deloc respectate. Exemplul edificator în acest sens este amestecul brutal al președintelui în treburile interne ale liberalilor, amestec ce a produs un cutremur devastator care a zgâlțâit din temelii cel mai vechi partid politic din România. Și culmea, totul pare să fi pornit de la vorba lui Orban referitoare la posibilitatea ca în 2024 el să fie candidatul PNL pentru Cotroceni. Nicio clipă nu și-a închipuit menestrelul Ludovic că Iohannis are cu totul alte planuri în ceea ce privește viitorul președinte care, musai, ar fi trebuit să îndeplinească o condiție extrem de importantă: să-l desemneze pe el, Klaus Werner, premier, ceea ce Orban nu se poate ști dacă ar fi făcut-o. Și uite-așa, a început bâlciul care a pus lângă cele trei crize catastrofale în care se zbate România (sanitară, economică și morală), încă una: cea politică. Ce a urmat, depășește orice imaginație, până și cei mai experimentați politologi fiind total prinși în ofsaid de reorientările ciudate de pe eșichierul politic. Cum direcția înspre care a luat-o țara nu este deloc promițătoare, se pune firesc întrebarea: ce va urma din 2024 încolo? Stând strâmb și judecând drept, nu văd decât două posibilități: ori revenirea la monarhie ori alegerea unui președinte responsabil, care să aibă calitățile absolut indispensabile ale acestei funcții. Prima variantă, deși nu e de aruncat, e clar o utopie, românii din motive de comunism fiind reticenți la această formă de guvernământ. A doua variantă reprezintă cu adevărat cuiul lui Pepelea. Cine ar putea fi președinte din 2024? Ce om politic a demonstrat că poate duce în spate poverile Cotroceniului? Niciunul, ar fi primul răspuns al majorității concetățenilor mei! Și totuși, unul a demonstrat că are tot ce-i trebuie: echilibru, știință, calm, discurs, carismă, verticalitate. Este vorba de Cristian Diaconescu, fost ministru de externe, al justiției și actual președinte al PMP. Din păcate, mulți români îl consideră omul lui Traian Băsescu, ceea ce e total eronat, influența fostului președinte în cadrul partidului pe care el l-a fondat fiind aidoma unei curbe în descreștere evidentă, asimptotică la zero. Categoric, Diaconescu nu este și nu poate fi considerat omul fostului președinte. El poate fi, viitorul președinte! Asta, dacă românii mai speră într-o redresare cât de cât a țării lor!
Ce ar mai putea salva România? – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o...
Botoșani
cer senin
15.6
°
C
15.6
°
12.7
°
69 %
2kmh
0 %
mie
21
°
joi
22
°
vin
22
°
sâm
20
°
Dum
16
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
EPIGRAMA ZILEI
Lumina din felicitare
Să n-o considerați plocon,
Ne costă ea, pe fiecare
Cu mult mai mult ca la … E on!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...