După câte se pare, visul unora în ceea ce privește forma de guvernământ nu va deveni realitate în următorii ani, monarhia fiind un subiect considerat anacronic de către cei mai mulți dintre români. Deși în lumea largă există 43 de țări care au ca șef de stat un monarh (cei drept, 15 dintre acestea o recunosc pe regina Elisabeta a II-a drept șef al statului lor!), iar în aceste țări democrația, bunăstarea și civilizația stau bine mersi cu regele la masă, curentul republican se pare că e învingător detașat pe glob, din moment ce majoritatea popoarelor au ales această cale. O cale care, iată, în cazul României a dus într-o fundătură din care nici cel mai performant GPS nu ne poate scoate. Cei patru președinți de până acum (Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis) nu și-au putut depăși condiția de emanați ai partidelor și drept urmare acțiunile lor au fost departe de a fi în interesul tuturor românilor. Independența și inteligența politică, calmul, cumpătarea, echidistanța, toate aceste caracteristici le-au fost străine acestor indivizi care s-au cățărat de pe spinările partidelor direct în jilțul prezidențial de la Cotroceni. De altfel, nici nu poate fi vorba de mult invocata echidistanță politică, din moment ce susținerea pentru ocuparea celei mai înalte funcții în stat trebuie musai plătită cu acțiuni menite a favoriza partidul sau alianța din rândurile cărora s-a ridicat președintele. Și ne punem atunci întrebarea: nu ar fi fost o soluție mai corectă monarhia? Din acest punct de vedere, e limpede că da, un monarh n-ar fi depins nicicum de vreun partid, ereditatea fiind singurul criteriu care l-ar fi propulsat pe tron. Dar ce te faci dacă bunul Dumnezeu nu l-a zămislit pe ales cu calitățile necesare de conducător ci, din contră? Ei, aici e buba monarhiei! Nimeni nu mai poate face nimic, o generație fiind din start condamnată să aștepte înlăturarea nevolnicului pe cale naturală sau, după cum s-a văzut de nenumărate ori în istorie, pe cale … artificială. Revenind la prima instituție în stat de la noi, trebuie să remarcăm rolul primordial pe care aceasta îl ocupă pe plan politic, deși de-a lungul anilor în care social democrații nu au avut reprezentant la Cotroceni, au tot încercat și parțial reușit să mai extirpe câte un nerv din complexul organ prezidențial. La momentul actual, la fel ca tot sistemul politic, și administrația prezidențială se „bucură” de aceeași antipatie din partea poporului, și asta numai și numai din cauza faptului că principiile care ar trebui să guverneze această instituție și pe care le-am enumerat mai sus nu sunt absolut deloc respectate. Exemplul edificator în acest sens este amestecul brutal al președintelui în treburile interne ale liberalilor, amestec ce a produs un cutremur devastator care a zgâlțâit din temelii cel mai vechi partid politic din România. Și culmea, totul pare să fi pornit de la vorba lui Orban referitoare la posibilitatea ca în 2024 el să fie candidatul PNL pentru Cotroceni. Nicio clipă nu și-a închipuit menestrelul Ludovic că Iohannis are cu totul alte planuri în ceea ce privește viitorul președinte care, musai, ar fi trebuit să îndeplinească o condiție extrem de importantă: să-l desemneze pe el, Klaus Werner, premier, ceea ce Orban nu se poate ști dacă ar fi făcut-o. Și uite-așa, a început bâlciul care a pus lângă cele trei crize catastrofale în care se zbate România (sanitară, economică și morală), încă una: cea politică. Ce a urmat, depășește orice imaginație, până și cei mai experimentați politologi fiind total prinși în ofsaid de reorientările ciudate de pe eșichierul politic. Cum direcția înspre care a luat-o țara nu este deloc promițătoare, se pune firesc întrebarea: ce va urma din 2024 încolo? Stând strâmb și judecând drept, nu văd decât două posibilități: ori revenirea la monarhie ori alegerea unui președinte responsabil, care să aibă calitățile absolut indispensabile ale acestei funcții. Prima variantă, deși nu e de aruncat, e clar o utopie, românii din motive de comunism fiind reticenți la această formă de guvernământ. A doua variantă reprezintă cu adevărat cuiul lui Pepelea. Cine ar putea fi președinte din 2024? Ce om politic a demonstrat că poate duce în spate poverile Cotroceniului? Niciunul, ar fi primul răspuns al majorității concetățenilor mei! Și totuși, unul a demonstrat că are tot ce-i trebuie: echilibru, știință, calm, discurs, carismă, verticalitate. Este vorba de Cristian Diaconescu, fost ministru de externe, al justiției și actual președinte al PMP. Din păcate, mulți români îl consideră omul lui Traian Băsescu, ceea ce e total eronat, influența fostului președinte în cadrul partidului pe care el l-a fondat fiind aidoma unei curbe în descreștere evidentă, asimptotică la zero. Categoric, Diaconescu nu este și nu poate fi considerat omul fostului președinte. El poate fi, viitorul președinte! Asta, dacă românii mai speră într-o redresare cât de cât a țării lor!
Ce ar mai putea salva România? – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o...
Editorial
Oare dacă ascultam muzică adevărată ne era mai bine? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc - prea mult spus plimbare. Și acolo,...
Editorial
E musai să facem politică, oameni buni! – Dumitru MONACU, scriitor
Mulți, foarte mulți români, sătui până peste cap de indolența, incompetența, arivismul, nesimțirea, lipsa de caracter ș.a. (lista ar mai putea continua mult și...
Editorial
La Botoșani se întâmplă lucruri – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cu ceva timp în urmă, am decis să-mi găsesc altceva de făcut în ziua alegerilor locale. Orice altceva în afară de mers la vot....
Editorial
Invazia falsurilor – Virgil COSMA, jurnalist
Asaltat de terminologia anglo-americană, publicul este gata să înghită pe nemestecate noțiuni pe care le ia ca atare, fără a le stăpâni pe deplin...
Editorial
Praful de pe to(l)bă – Dumitru MONACU, scriitor.
O grevă care nu dovedește nimic. Așa putem aprecia, parafrazându-l pe scriitorul Anton Holban (1902 – 1937), acțiunea sindicală a poștașilor care a pâlpâit...
Editorial
Cine a câștigat din greva poștașilor – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Au intrat poștașii în grevă, iar treaba asta le-a picat greu celor aflați la butoane. Greu, dar tot încearcă să scoată ceva din asta;...
Editorial
EPP adică … efectul posibil pervers – Dumitru MONACU, scriitor
Chiar din start vreau să vă atenționez că titlul editorialului de azi nu are vreo legătură cu partidul popularilor europeni, ci tot cu ale...
Editorial
„Brad Pitt” e peste tot – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Hăhăială generală printre români. O româncuță trecută de șaizeci de ani, stabilită de ceva timp în Spania, a pierdut o mie trei sute de...
Editorial
Am plecat pe drumul Ungariei – Cătălin MORARU, redactor șef
Mai țineți minte cum ne uitam la Ungaria acum 10 - 15 ani? Țară frumoasă, curată, plină de autostrăzi, de stațiuni cu băi termale,...
Editorial
Stabilitate versus democrație – Virgil COSMA, jurnalist
Nu obosesc să tot reiau aserțiunea că noi nu am avut vreodată „stânga” și „dreapta” politice autentice, așa cum sunt acestea definite în dicționarele...
Botoșani
cer acoperit de nori
6.5
°
C
6.7
°
4.9
°
96 %
2.7kmh
100 %
joi
6
°
vin
11
°
sâm
15
°
Dum
14
°
lun
13
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Senatorul Trufin arată pe unde se poate ieși cel mai rapid din județ. Nu acum, în viitor, evident.
EDITORIAL
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
EPIGRAMA ZILEI
Găina bătrână
Face ciorba bună,
Puica tinerea
Face ce vrea ea!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...