Națiune fără viitor – Dumitru MONACU, scriitor

Viitorul unei nații nu este sub nicio formă asigurat numai de natalitate și de sporul demografic înregistrat în statisticile guvernamentale. Cel puțin la fel de importante precum cele două sunt și calea, direcția și sensul pe care societatea le deschid pentru a ei tânără generație. Din păcate, la noi la români căile sunt cu gropi, direcțiile sunt extrem de puține, iar sensul e total opus la ceea ce ne-am aștepta. S-o luăm sistematic. Tineretul din România, la fel ca oriunde pe această planetă, se împarte în două categorii: unii care devin meseriași prin absolvirea școlilor profesionale de meserii, meșteșuguri sau alte forme de învățământ asimilate, și alții care urmează unitățile de învățământ superior, devenind licențiați. Vârfurile din prima categorie, se știe foarte bine, își găsesc rostul pe meleaguri străine, unde veniturile salariale sunt net superioare și unde munca lor, chiar dacă e poate brută, este respectată de autorități, cetățeni, etc. Cei mai puțin pricepuți vor evolua sporadic și neconcludent pe piața muncii autohtone cu gândul de a se mai pune cât de cât la punct cu tainele meseriei în vederea plecării, bineînțeles, afară. Aproape la fel se întâmplă și în zona licențiaților. Cei valoroși urmează cursurile unor facultăți de prestigiu din străinătate și după absolvire rămân să lucreze acolo, iar cei cu rezultate modeste în liceu completează locurile unor facultăți autohtone la care, dacă s-ar intra cu examene de admitere ca pe vremuri, ar fi fost de mult timp puse lacătele pe ușă, iar profesorii ar fi ajuns șomeri. De fapt acesta este și motivul pentru care nici admitere nu se mai dă și în curând probabil nu va mai fi nevoie nici de bacalaureat pentru înscrierea la facultate. Absolvenții facultăților autohtone, pot fi și ei împărțiți în trei categorii: cei mai buni și mai valoroși se vor angaja aici, la noi, dar gândul le va fi tot la un loc de muncă afară, cei piloși vor ocupa locurile din administrația centrală și locală, iar cei și fără proptele, dar și fără rezultate, vor livra pizza la domiciliu sau vor fi ospătari de sezon la terase și pub-uri. Aparent, căi netezite aici acasă nu prea există pentru tinerii români. Și totuși, de vreo câțiva ani constatăm o buluceală nebună la niște instituții de învățământ. Este vorba de școlile instituțiilor de forță (poliție, armată, servicii, jandarmerie) unde concurența atinge cifre uluitoare, cam cum era în urmă cu niște decenii la medicină și la drept. Este normal așa ceva? Cu siguranță, nu! Gogomăniile politicienilor în urma cărora au rezultat salarii și pensii mult mai mari față de celelalte medii, dar și vârsta fragedă de tot de pensionare au făcut ca instituțiile „în uniformă” să devină un fel de El Dorado profesional unde se vor îndoctrina negativ și se vor pierde efectiv mulți tineri cu aptitudini reale și deosebite pentru alte domenii de activitate mult mai utile societății decât acestea care le asigură spatele politrucilor atunci când fac măgării. Și faptul că după terminarea studiilor absolvenților de instituții de forță li se asigură de către stat un loc de muncă, este un argument decisiv în alegerea acestor cariere de către mulți tineri români. Și dacă tot am pomenit de locuri de muncă asigurate de către stat, de ce nu se practică acest obicei și în facultățile civile? Mă refer, normal, la sectorul de stat. De ce nu li se asigură posturi în administrația centrală și locală absolvenților de facultăți cu acest profil? De ce aceste posturi din primării, CJ-uri, ministere sau agenții sunt în proporție de peste 90% traficate efectiv de către politicieni? Ba pe bani, ba pe criterii de prietenie, rubedenie sau curvăsăraie, aceste posturi nu pot fi ocupate nici măcar de șefii de promoție care și-au tocit creierii, nervii și banii timp de câțiva ani ca în final să constate că băiatul lui X sau amanta lui Y au fost angajați în secunda doi acolo unde lor li s-a închis ușa în nas. Repartizarea absolvenților din facultățile care au corespondent în administrația publică centrală și locală ar fi cu siguranță benefică pentru că stârpește comerțul cu funcții, primenește sistemul și dă un sens tinerimii studioase. Tinerime care altfel, începe să devină o rara avis pe teritoriul României. Or fără ea, nația nu are niciun viitor!