Criza energetică se adâncește în Europa. Franța și Germania, considerate a fi motoarele comunității continentale, pun frână închiderii reactoarelor nucleare ba, mai mult, s-au pus pe ars cărbune și petrol. Prima criză serioasă, stârnită de chinezi și amplificată de ruși, dublată de panică și prostie, a pus pe butuci Green Deal-ul cerut insistent de progresiștii de la vârful UE. Zece ani de investiții faraonice în proiecte de energie regenerabilă insuficient fundamentate științific și mai ales economic, s-au dus pe apa sâmbetei în doar două luni.
Criza energetică actuală a debutat în China, cel mai mare producător mondial, fiindcă cererea globală pentru produsele sale a crescut brusc și neașteptat anul trecut, la prima relaxare a pandemiei. Doar că, la presiunile internaționale, președintele chinez Xi Jinping a promis că China va fi neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2060. Astfel că a lăsat guvernele regionale din China să încerce să aducă emisiile de dioxid de carbon și alte gaze cu efect de seră în conformitate cu limitele stabilite.
Ca urmare, majoritatea s-a reorientat pe gaz iar urmările sunt cele pe care le resimțim azi. Cum cererea a crescut în toată Asia, cumpărătorii de acolo i-au întrecut la licitații pe omologii lor europeni. Moscova s-a adaptat rapid, ajungând ca peste 60% din exporturile sale energetice să meargă către Asia. Conducta Power of Siberia furnizează deja gaz Chinei la capacitate maximă, în timp ce o a doua conductă se află în pregătire.
Răspunsul Europei este dezbinat de interese profund divergente. Franța, Spania și România vor un răspuns comun, fie prin revizuirea pieţei electricităţii și prețuri fixate, fie prin achiziţii comune de gaz. Dar Germania și Olanda resping intervenția în piață, ele susțin că trebuie accelerată tranziţia energetică spre verde. De partea cealaltă, țările din Est protestează (cu excepția noastră) față de politica energetică a UE, în special față de Pactul verde european care vizează piața carbonului și din cauza căruia furnizorii de energie trebuie să achite „drepturi de poluare” puternic supralicitate. Blocul Vișegrad spune că este o imensă ipocrizie și o uriașă înșelătorie atâta vreme cât practica a dovedit că certificatele verzi – devenite un eficient instrument de bișniță internațională – nu pot încălzi Europa.
Ce am făcut noi? Nimic, ba chiar ne-am tras-o cu talent cu stângul în dreptul. Pe partea cu gazul România nu a reușit să rezolve nici acum controversata problemă a Legii off-shore, adoptată în 2018 de Cabinetul Dăncilă, care a dus la fuga investitorilor vestici și a favorizat interesele rusești în zonă. Proiectul gazelor din Marea Neagră s-a blocat în 2019, când Exxon Mobil și-a vândut participația de 50%. A cumpărat-o Romgaz și a înmormântat-o, fiindcă nu are tehnologia necesară exploatării iar cei care o au nu se întorc până nu modificăm legea menționată.
Pe partea cu energia electrică, la fel. În timp ce în Franța curentul s-a scumpit doar cu 6%, fiindcă are 58 de reactoare nucleare, la noi au învins lobby-știi pro gaz și cărbune, nu-i greu de ghicit cum, astfel că reactoarele 3, 4 și 5 de la Cernavodă pot să aștepte mult și bine construirea, probabil spre niciodată. Acum ne punem speranțele, că la asta nu ne întrece nimeni, într-o promisiune americană de dezvoltare în comun a unor reactoare nucleare mobile, de mici dimensiuni, care pot fi amplasate aproape oriunde, cu costuri mult mai mici. Detractorii lor spun că nu sunt mai puțin periculoase decât cele clasice dar, cu toate acestea, tehnologia este în plin avânt în multe țări.
Ce reținem de aici? Că puteam sta mult mai bine, că puteam trece mai ușor peste o criză care nu era a noastră. Că suntem jupuiți de vii din cauza lăcomiei la șpăgi, a incompetenței și a prostiei liderilor noștri. Credința că statul compensează facturile este o iluzie. Banii aceia nu vin din cer ci din împrumuturi și din deturnarea lor de la investiții. Fie că-i vor pune la loc, prin creșterea taxelor și impozitelor, fie că le vor pune cruce, tot cetățenii plătesc, și cu bani gheață și cu viața.
