Pe vremuri, când omul era om și învățătura, învățătură, exista obiceiul ca la inaugurarea unui pod, de exemplu, inginerul proiectant să stea sub el în timp ce pe deasupra lui urma să treacă o încărcătură egală cu sarcina pe care respectivul edificiu trebuia să o suporte. Pe lângă faptul că o așa treabă îi responsabiliza la maxim pe proiectanți și executanți, acest obicei inducea în mentalul beneficiarilor nu numai un sentiment de siguranță, dar și un argument clar că acolo s-a lucrat cu simț de răspundere. Probabil mulți dintre dumneavoastră bănuiesc – după acest exemplu – că tema editorialului se referă la investițiile găunoase din România. Nu, nu este vorba despre asta, ci despre conducătorii lumii și războaie. V-ați gândit vreodată dacă în orice Constituție a oricărei țări ar fi scris negru pe alb că președintele, premierul, țarul, regele, împăratul sau cum s-o mai numi conducătorul, în caz că pornește un război, să-și bage în prima linie rudele și prietenii apropiați? Fiul, fiica, mama, tata, iubita, nepoții, verii, unchii sau prietenii de vorbe sau pahar să fie înrolați și trimiși în linia întâi, acolo unde de regulă se regăsește talpa țării, adică oamenii de rând. Cu siguranță pofta de teritorii, orgoliile, banii sau alte asemenea metehne pământești care pentru ei sunt simbolul puterii absolute nu le-ar mai face ocheade atât de provocatoare. Ar cumpăni de zeci și sute de ori și, probabil, de fiecare dată ar găsi o altă soluție decât cea a conflictului armat. Așa, însă, de când e lumea, barosanii stau și benchetuiesc în lux și deșănțare în spatele frontului, iar cei obidiți își dau viața în prima linie. Cu totul altfel s-ar derula și negocieri și strategii și politici de stat dacă șefii de state și de guverne ar fi nevoiți să-și sacrifice ei primii familiile și prietenii. Apoi, cei care formează echipa de comandă ar trebui și ei să fie în ton cu conducătorul, adică miniștrii, generalii, șefii serviciilor și alți … unși ai păcătoșilor de rând (că în mod sigur, nu-s unșii lui Dumnezeu!) să simtă pe pielea lor și oarece îndatoriri, nu numai drepturi și privilegii. Că dacă privim astăzi la clasa politică de oriunde de pe pământ, aproape că nu o zărim din noianul de privilegii în care-i înfundată. N-ar fi oare mai mult decât normal ca pe lângă tot felul de drepturi să aibă și această minimă îndatorire ca, în caz de război, să-și trimită în bătaia gloanțelor sau a proiectilelor, fiii, fiicele, amantele, nevestele, nepoții, părinții, frații? La fel ca și în cazul prezentat în debutul acestor rânduri, un asemenea obicei dacă s-ar legifera, în primul rând ar responsabiliza la maxim clasa politică, apoi ar crea o emulație în talpa țării, care cu siguranță nu va rămâne insensibilă la sacrificiul liderilor ei și va participa la conflagrație motivată și hotărâtă. Probabil mulți ar renunța la saloane, la sălile de fitness, la cluburile de fițe sau la ascunzătorile de pe alte meleaguri și ar veni să susțină cauza neamului său. Pentru că sângele, orice-ar fi, apă nu se face, iar conducătorii cei scorțoși ar simți-o pe deplin pe pielea lor. Și dacă această regulă, înscrisă negru pe alb în Constituție ar fi cumva încălcată de unii conducători care se cred Dumnezeu pe pământ, atunci poporul lui să lase frica deoparte și să nu-l urmeze. Că fără oameni în spate, orice lider, conducător, boss, președinte sau țar e un nimenea în târg! Probabil o mare parte dintre cei care veți fi citit aceste rânduri veți gândi că este o utopie. Da, e adevărat, dar decât să fim mereu sub spectrul realității războiului, mult mai bine ne-ar sta sub cel al utopiei păcii. Pericolul în care se află omenirea și pământul este mai mare azi, ca oricând. De aceea, poate ar trebui încercate și asemenea măsuri … neconvenționale, dar de mare efect. Știm prea bine că în caz de conflict diplomația, gargara, negocierile liderilor, tratatele, obligațiile asumate, toate la un loc nu valorează nici cât o ceapă degerată. Și dacă cele câteva sute sau mii de lideri ai lumii nu știu sau nu pot să asigure pacea și liniștea planetei, atunci poate ar trebui ca miliardele de oameni să le deschidă ochii.
Măsuri neconvenționale pentru pacea lumii – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Nostalgici, dar suciți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
Editorial
Avem „di tăti” aici în Botoșani! – Dumitru MONACU, scriitor
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Botoșani
cer senin
13.9
°
C
17.6
°
13.9
°
46 %
2.3kmh
5 %
sâm
13
°
Dum
21
°
lun
25
°
mar
24
°
mie
13
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Liberalii au venit cu mesaje tematice pe tricouri, deci teoretic știu cum stă treaba. Mai trebuie să le spună și lui Iohannis, Ciucă.
EDITORIAL
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
EPIGRAMA ZILEI
Ajuns acasă pe la două
Din delegația la Cluj
Găsi pe doamna vopsind ouă
La un vecin, cu ruj...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...