Atunci când sunt în opoziție, liderii partidelor politice urlă la cei de la ciolan că așa nu se mai poate, că trebuie luate măsuri și, printre multe altele, le reproșează că supradimensionează aparatul birocratic, mufând la buget noi instituții doldora de posturi unde sunt angajați specialiști cu carnet de partid. Observații pertinente și de bun simț, am spune, însă când ajung la butoane, oneștii din opoziție leapădă blana de oaie și-și arată dantura de lup și calcă apăsat pe cărările bătătorite de cei pe care îi arătau cu degetul. Spoliază banul public, înființează instituții și posturi pentru politruci și amante, iar pe urmă se roagă asemenea lui Radu Stroe ca nenorocirea să nu se întâmple în mandatul lor, pentru că dacă se întâmplă ceva e jale. Asta e marea frică a guvernanților; să nu se întâmple ceva rău în mandatul lor.
Din păcate, nenorociri se întâmplă mai tot timpul și, de cele mai multe ori, salvarea nu vine de la autorități, ci tot de la cetățenii care, sătui să tot aștepte mobilizarea instituțiilor abilitate, se apucă să rezolve problemele. Culmea e că de pe urma voluntariatului tot autoritățile au de câștigat; băieții veseli din sistem mânăresc ajutoarele și din banul public apar averile private, ca să parafrazez sloganul lui Codin Maticiuc, cu „Spitale publice din bani privați.”
Astfel, în criza refugiaților din Ucraina, autoritățile nu au făcut decât să-și demonstreze încă o dată incapacitatea și lipsa de responsabilitate. La vama din Siret nu s-au montat în primele zile nici măcar toalete sau corturi, nici măcar becuri. Totul era secretizat și pute mai degrabă a reavoință decât a amatorism. Nimeni nu știe nimic, nimeni nu face nimic; totul se va întâmpla în viitor. Vom lua toate măsurile, e discursul autorităților, în condițiile în care măsurile trebuiau deja luate. Practic, singurul sprijin primit de refugiați a fost la început cel oferit de voluntari. Voluntarii au venit cu mâncare, cu apă, cu fructe, hârtie igienică, pături și ce au mai putut, autoritățile n-au oferit nimic. Sau aproape nimic; nu de alta, dar nu putem ignora vizita premierului Ciucă la Siret. A cărui vizită de lucru m-a dus cu gândul la un anume odios. Știți voi care, acum sunt mai mulți. Sincer, nu pricep ce s-a dus să viziteze Ciucă la Siret, pentru că acolo nu era nimic cu care să se poată lăuda că e rezultatul implicării autorităților. Doar ce au făcut voluntarii. Apropo, în timp ce autoritățile anunțau că tabăra de la Agafton „ar putea” deveni centru de primire pentru refugiați, mulți dintre români își ofereau casele pentru a-i găzdui pe cei ce fug de război.
Ciucă s-a dus să-și facă imagine, numai că nu prea i-a ieșit, fiind luat la întrebări de Daniel Câșlariu, liderul Asociației Grup Civic. Care, pe bună dreptate, l-a întrebat „Ce ați făcut?”. Ciucă a încercat o abureală diplomatică, însă a fost depășit de verva botoșăneanului și, după ce l-a tot felicitat, s-a retras fără să pomenească vreo măsură concretă. Vom lua măsuri; nu e de ajuns?
Nu e de ajuns, oameni buni. De ani și ani îi răbdăm pe incompetenții ăștia care ne guvernează. Nu contează culoarea, toți sunt la fel. Incapabili și puși pe căpătuială. Doar gargara e de ei. În schimb, vedem cum alături de noi, oameni simpli se mobilizează și fac treaba autorităților. Pun mână de la mână, își sacrifică din puținul ce le mai rămâne după ce statul își încasează partea și-i ajută pe cei aflați în nevoie. Voluntarii construiesc case, dotează spitale, au grijă de sinistrați și refugiați. Autoritățile dau doar comunicate seci și-și asumă merite care nu există.
N-ar fi mai bine ca în posturile care contează să fie numiți voluntari adevărați și nu gargaragii cu carnet de partid? Întreb și eu, pentru că de la autorități nicio nădejde. Pe principiul solidarității suntem spoliați de bani, dar când apar probleme, rezolvarea acestora e lăsată în grija voluntarilor. Nu mai bine scăpăm de veriga asta inutilă numită autoritățile statului și le dăm banii celor care demontrează responsabilitate și implicare? Că de incapabili suntem sătui până peste cap.