A fost soldat în armata romană, în timpul împăratului Flaviu Claudiu Iulian (361-363).
Edictul de la Milan, din anul 313, când împăratul Constantin cel Mare a acordat libertate creștinismului în Imperiul Roman, a adus liniște pentru o vreme creștinilor. Dar după o jumătate de veac, păgânismul a fost reînviat prin împăratul Iulian Apostatul (361-363).
În acea vreme a venit la Durostor vicarul Traciei, Capitolin, pentru a se convinge că toți locuitorii de aici aduc jertfe idolilor. Acesta aflând că toți locuitorii de aici se închină zeilor, a chemat la un ospăț pe toți dregătorii din cetate. Dar pe când petreceau ei, tânărul Emilian a luat un ciocan, a intrat într-un templu păgân și a sfărâmat toți idolii.
Pentru această faptă a fost biciuit și aruncat în foc. Din actul martiric aflăm că a ieşit nevătămat din foc, iar soldații lui Capitolin, care se aflau aproape de acest foc, au fost arși. Rămas în chip minunat nevătămat de foc, s-a însemnat cu semnul sfintei cruci și a zis: „Doamne Iisuse Hristoase, primește sufletul meu! și zicând acestea, a adormit în pace“.
Trupul său a fost luat de soția lui Capitolin, care era creștină, și îngropat cu cinste. Moaște ale Sfântului Emilian se găsesc în Catedrala mitropolitană din Silistra (Bulgaria), în Catedrala episcopală din Slobozia și în Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Drumul Taberei, București.
Poruncile şi libertatea
Prin botez scăpăm de jugul robiei, devenim liberi de silnicia păcatului. Poruncile Noului Testament sunt porunci ale libertății, porunci ale hapului, nu ale legii. Dar dacă nu le împlinim ne pierdem iarăși libertatea. Poruncile Noului Testament ne asigură libertatea spiritului, precum neîmplinirea lor ne întoarce iarăși sub tirania păcatului. Deci iată că iarăși și de la cumpăna minții atârnă reușita sau nereușita strădaniei lui Dumnezeu cu desăvârșirea noastră. „Sfântul Botez este desăvârșit, dar nu desăvârșește pe cel ce nu împlinește poruncile”, zice Sf. Marcu Ascetul. „Credința stă nu numai în a fi botezat în Hristos, ci și a împlini poruncile Lui.” Cât de mare e darul libertății la care-l vrea Dumnezeu pe om, rezultă și din cuvintele Sf. Marcu Ascetul: „Nici Botezul, nici Dumnezeu, nici Satana nu silește voia omului”.
Deci curățirea deplină a firii, întâmplată prin Botez, așteaptă și vremea minții, când curățirea e aflată efectiv prin porunci. Mântuirea noastră nu e numai un dar de la Dumnezeu, ci și o faptă a libertății noastre. „Desigur, după cum omul pătimea de silă sub robia duhurilor (rele), Dumnezeu putea să ne slobozească și să ne facă neschimbători tot cu sila. Dar n-a făcut așa, ci prin Botez ne-a scos cu sila din robie, desființând păcatul, prin cruce, și ne-a dat poruncile libertății, dar a urma sau nu poruncilor, a lăsat la voia noastră liberă.” (Pr. Arsenie Boca)
