Rândurile următoare nu le-am scris nici pentru profesorii care iau nota unu și ceva la examenele de titularizare sau de alt gen, nici pentru cei care merg la școală după ce au trecut pe la birt sau care calcă prin sala de clasă când și când, ca și cum ar avea de ispășit o pedeapsă privativă de libertate. Din acest motiv mi-ar plăcea ca gândurile dumneavoastră să zboare către domnii Trandafiri ai școlilor pe care le-ați urmat, pentru că nu se poate ca în decurs de ani și ani cât ați fost elevi sau studenți să nu fi avut norocul să dați peste profesori devotați, coborâți parcă din povestirea lui Sadoveanu. Deși trăim vremuri crunte care strivesc sub cizma existenței tot ce dascălii noștri devotați ne-au învățat că e frumos, demn, uman, normal până la urmă, școala românească nu a capotat și nu s-a predat diletanților, veleitarilor sau hoților de diplome tocmai datorită existenței unor profesori dedicați ale căror idealuri doar tangențial se întâlnesc cu monstrul mileniului trei, banul! Din păcate, dascălul român este tratat de către diriguitorii nației cu multă indiferență în ceea ce privește partea materială a vieții. Pe de altă parte, nici respectul cuvenit nu se regăsește în portofoliul acestor diriguitori, cadrele didactice fiind adeseori marginalizate și tratate cu un sictir nedisimulat de către „corifeii” cei cu gulere albe cărora le-aș aminti că, în Japonia, dascălii reprezintă singura tagmă profesională care nu se înclină în fața împăratului, tocmai datorită faptului că ei îi fac oameni pe toți ceilalți. Nu am idee ce salarii și ce pensii au profesorii din Japonia, dar mă gândesc că veniturile lor, de la buget, normal, le permit să își ducă o viață decentă și când sunt în activitate și după ce se pensionează. Spre deosebire de … fraierii de japonezi, românii se înclină în fața altor tagme profesionale, cum ar fi instituțiile de forță, aparatul din justiție, politicienii și încă vreo câteva categorii de „oameni ai muncii”, care sug cu toate ventuzele din punga nației. Ultimele măriri salariale din mediul sanitar au făcut ca și această categorie profesională reprezentată de medici, asistenți sau personal auxiliar să intre în rândul privilegiaților. După cum se vede, politicienii au crescut lefurile și pensiile din zonele cu impact asupra libertății, confortului și sănătății lor, zone care, într-o perioadă barbară, când nu contează decât nevoile primare, au potențialul de a pune presiune pe cei ce ne ocârmuiesc. Că dacă procurorii și judecătorii nu au salarii și pensii mari, pot strânge cu ușa zona politică plină de hoții și ilegalități până când dorința lor se transformă în realitate. Poliția și Jandarmeria au și ele atuurile lor: renunță a mai fi zidul de apărare al guvernanților și gata, imediat, li se îndeplinesc doleanțele. Despre servicii, e limpede ca lumina zilei că dețin suficiente pârghii care, la fel, să-i determine pe politicieni în a emite legi favorabile. Cât despre sistemul sanitar, cine nu ajunge la doctor? Oricine, drept urmare și această categorie profesională a fost tratată ca atare. Așadar, sunt profesii care, în comparație cu unele cotate drept extrem de bănoase în vechiul regim (magazioner, gestionar la Aprozar, mecanic auto, chelner sau pur și simplu secretar de partid!) conduc detașat dacă am întocmi un clasament al veniturilor. Toate acestea nu ar fi fost posibile dacă nu ar fi existat tagma profesorilor, a cadrelor didactice ale căror salarii și pensii sunt la genunchiul broaștei comparativ cu cele amintite. Lipsa de logică și respect a autorităților în ceea ce-i privește pe dascăli are la bază profilul total eronat și deformat al societății de azi. Probabil mulți îmbuibați de la stat gândesc despre corpul profesoral ca despre o masă inertă și neimportantă, tolerată și îngăduită datorită mărinimiei lor. Și asta pentru că, dacă de exemplu ar face profesorii o grevă sau o demonstrație, lor nu le-ar tremura absolut deloc izmenele nesimțirii. „Nu sunt o forță, nu ne pot strânge de boașe ca alte categorii!” Asta ar fi concluzia și, drept urmare, orice formă de protest a cadrelor didactice este din fașă sortită eșecului într-o societate în care contează doar nevoile primare. În aceeași zonă de disconfort financiar se află și alte categorii profesionale slujind cultura, sportul, agricultura, industria, transporturile sau alte domenii care nu dispun de pârghiile celor amintiți mai sus. Din păcate, societatea, lumea de azi, toate s-au întors cu fundul în sus și anomaliile semnalate sunt abia trecute de faza de embrion. Nimeni și nimic nu va putea opri dezvoltarea și maturizarea lui, întrucât omenirea s-a înscris deja de ani buni pe orbita involuției, iar noi românii ne-am poziționat în sfârșit, nu la coadă, ci pe primele locuri!
Pledoarie pentru profesori și nu numai – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Mătușa Maria, pâinea și circul – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu vreo douăzeci de ani când la putere, în anul electoral, era punga cu ulei, zahăr sau făină, hâtra mătușa Maria din...
Editorial
Picătura de la pensii – Dumitru MONACU, scriitor
Atât de mult s-a scris, s-a comentat și s-a pălăvrăgit despre noua lege a pensiilor, încât dacă aș afirma că acest act legislativ reprezintă...
Editorial
România educată, faza pe improvizații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Vești „bune” pentru învățământul românesc. Săptămâna aceasta trebuia să intre în tipografii „Broșura pentru admiterea în liceu”, un document cât se poate de util...
Editorial
Desființați Eurovision-ul! -Dumitru MONACU, scriitor
O vorbă înțeleaptă, larg răspândită, spune că gusturile nu se discută. Sunt întru totul de acord că deosebirile structurale care există între oameni afectează...
Editorial
Ăștia chiar nu-și dau seama cât sunt de penibili? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Campanie electorală, desigur, astfel că nu trebuie să ne mire faptul că indivizii care visează să ne spolieze în următorii patru ani nu se...
Editorial
Cine, ce și cât plătește – Virgil COSMA, jurnalist
Bugetul de subvenții acordate partidelor aprobat de Guvern pentru 2024 este cel mai mare din istorie: 314 milioane de lei, sumă din care PSD...
Editorial
Politica ONG-urilor – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee dacă și câți dintre dumneavoastră ați sesizat începutul schimbării de paradigmă din politica românească. Pentru că cel puțin aici la noi...
Editorial
La treabă, domnilor inventatori! – Dumitru MONACU, scriitor
Analizând toate trăsăturile și caracteristicile cu care oamenii au fost înzestrați de către Divinitate, constatăm lesne o corespondență clară cu lumea animalelor în ceea...
Editorial
Buzz House – o mizerie ipocrită – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Din lipsă de ceva mai bun, zilele acestea am ajuns pe la Buzz House. Filmul, nu altceva... Și pot spune că m-am îngrozit de-a...
Editorial
Un nou omagiu Poetului… – Lucia OLARU NENATI, scriitor
…îl semnează recent unul dintre botoșănenii ce n-au încetat să caute, să cerceteze, să găsească, să îmbogățească amintirea mereu neodihnită a Luceafărului. Acesta se...
Editorial
Măsura corectă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în campanie electorală și mesajele curg gârlă din toate părțile. Problema e că sunt cam lipsite de substanță, din categoria „am marcat și...
Editorial
Cine ne sunt fariseii – Virgil COSMA, jurnalist
Majoritatea covârșitoare a creștinilor din România au serbat ieri și azi Învierea Domnului. Stabilirea datei pascale e complicată datorită utilizării unor calendare diferite în...
Editorial
Nostalgici, dar suciți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
Editorial
Avem „di tăti” aici în Botoșani! – Dumitru MONACU, scriitor
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Botoșani
cer acoperit de nori
13
°
C
14.9
°
12.8
°
63 %
3.1kmh
100 %
sâm
17
°
Dum
23
°
lun
24
°
mar
18
°
mie
24
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
În urmă cu vreo douăzeci de ani când la putere, în anul electoral, era punga cu ulei, zahăr sau făină, hâtra mătușa Maria din...
EPIGRAMA ZILEI
De-abia acum, în miezul verii,
Când i-am văzut la plajă goi,
Am înțeles traseul berii:
Dintr-un butoi, în alt butoi!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...