Despre comuniunea dintre om și natură, concept adus din condei de către scriitori, din penel de către pictori sau din daltă de către sculptori, nu se vorbește doar în artă sau cultură, ci și în lumea științei, unde termenul vehiculat este conexiune. Conexiunea omului cu natura, adică. Dacă stăm și judecăm un pic, această comuniune sau conexiune este unidirecționată, în sensul că omul are mare nevoie de natură, în timp ce natura, ioc! Nu are absolut deloc nevoie de om. Faptul că anumite acțiuni cu tentă ecologică par a fi ajutoare acordate de către om naturii, nu reprezintă decât o mistificare a unei realități crude ce are ca echivalență încercarea de a lipi așchiile dintr-un geam după ce un nemernic a aruncat cu bolovanul în el și l-a spart. Așadar, natura nu are nevoie de nicio comuniune sau colaborare cu omul. Ba din contră, existența urmașilor lui Adam pe pământ nu i-a adus naturii decât rele, iar bipezilor iluzorii avantaje. Am spus iluzorii pentru că absolut tot ce este legat de existența omului are ca numitor comun deșertăciunea și nimic mai mult. Ieșirea din deșertăciune se întâmplă doar în cazul oamenilor superiori care realizează ce reprezintă viața omului pe pământ. Poate o să vă mire, dar tema subiectului de azi a editorialului nu are decât tangențial legătură cu viața omului. Mai mult mă voi apleca asupra unor așa-ziși prieteni ai omului, recte animalele de companie. Probabil voi stârni indignarea celor care plimbă și mângâie câini sau pisici, dar logica mă obligă să nu tac. Așadar, referitor la relația om – animal de companie, aidoma trâmbițatei comuniuni de care aminteam în debutul acestor rânduri, se poate trage o concluzie clară: nu animalul are nevoie de om, ci omul de animal. În egoismul lui, omul își dorește în permanență ca totul în lume, în galaxie, să se învârtă după dorința sa. În acest sens, domesticirea animalelor a fost o rezultantă a acestui egoism. Astfel, fiecare animal care a ajuns prin preajma gospodăriei omului a fost obligat să își reconfigureze viața, acea selecție naturală care i-a guvernat existența până atunci căpătând cu totul alte valențe. Nu mai era nevoit să se apere de prădători, nu mai avea grija hranei sau a adăpostului. Toate acestea cădeau voit, în sarcina omului, care astfel căpăta prerogative divine. Ba mai mult, în cazul unor dobitoace omul chiar s-a substituit lui Dumnezeu prin acțiunile sale care aveau ca scop final nașterea sau moartea acestora. E vorba de găini, porci, iepuri, oi, vite, capre, toate aceste animale născându-se și murind nu când hotărăște Domnul prin acea selecție naturală care guvernează viața pe pământ, ci pur și simplu când hotăra Măria-sa omul, marele iubitor de animale! Mulți vor susține că porcul, oaia nu sunt inteligente precum câinii sau pisicile și de aceea au această soartă. Nu știu prea multe despre … IQ-ul acestora, cert este că tot animale sunt, tot suflete și în mod normal ar trebui să ocupe locul ordonat de Dumnezeu în lanțul trofic și nu de omul cel hulpav care, la începuturi, a respectat și el acest lanț, după care s-a apucat de capul lui să facă noi reguli, urcând încet dar sigur în capătul lanțului trofic. Ceea ce mă revoltă nu este acest aspect, ci cameleonismul, perfidia și demagogia unor oameni care se autodenumesc mari iubitori de animale și ca urmare provoacă fel de fel de isterii în cazuri de tratare incorectă a animalelor. Aș înțelege acest lucru dacă respectivii ar fi vegetarieni sau vegani. Dar din moment ce molfăie la orice masă mușchiuleț sau cotlet, salam sau costiță, este limpede că dragostea de animale provine dintr-un egoism acut: ei au nevoie de animale, nu animalele de ei! Bineînțeles că nimic nu se poate schimba, că obiceiurile, regulile sau cutumele intrate și cimentate în viața omului vor rămâne așa până la Apocalipsă. Ceea ce se poate schimba este opinia, punctul de vedere, modul de abordare al problemei. Din păcate, omul se implică azi cu patos și în lucrătura divină numită selecție naturală. Dacă în urmă cu mii de ani omul vâna pentru a se hrăni, azi vânătorii susțin că unul din scopurile acțiunilor lor este un fel de asanare, de igienizare a faunei prin eliminarea exemplarelor bolnave sau bătrâne. Adică se substituie Lui Dumnezeu, ceea ce este mult prea de tot! Una peste alta, rămân la ideea de bază a acestor rânduri: nu animalele au nevoie de oameni, ci oamenii de animale. Restul sunt povești. Fie că sunt vânătorești, fie că nu, poveștile sunt apanajul oamenilor și nicidecum al animalelor!
Oameni și animale – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Avem „di tăti” aici în Botoșani! – Dumitru MONACU, scriitor
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Botoșani
câțiva nori
8.7
°
C
12.7
°
7.8
°
70 %
2.4kmh
23 %
sâm
19
°
Dum
22
°
lun
24
°
mar
24
°
mie
16
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
EPIGRAMA ZILEI
Ajuns acasă pe la două
Din delegația la Cluj
Găsi pe doamna vopsind ouă
La un vecin, cu ruj...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...