Despre comuniunea dintre om și natură, concept adus din condei de către scriitori, din penel de către pictori sau din daltă de către sculptori, nu se vorbește doar în artă sau cultură, ci și în lumea științei, unde termenul vehiculat este conexiune. Conexiunea omului cu natura, adică. Dacă stăm și judecăm un pic, această comuniune sau conexiune este unidirecționată, în sensul că omul are mare nevoie de natură, în timp ce natura, ioc! Nu are absolut deloc nevoie de om. Faptul că anumite acțiuni cu tentă ecologică par a fi ajutoare acordate de către om naturii, nu reprezintă decât o mistificare a unei realități crude ce are ca echivalență încercarea de a lipi așchiile dintr-un geam după ce un nemernic a aruncat cu bolovanul în el și l-a spart. Așadar, natura nu are nevoie de nicio comuniune sau colaborare cu omul. Ba din contră, existența urmașilor lui Adam pe pământ nu i-a adus naturii decât rele, iar bipezilor iluzorii avantaje. Am spus iluzorii pentru că absolut tot ce este legat de existența omului are ca numitor comun deșertăciunea și nimic mai mult. Ieșirea din deșertăciune se întâmplă doar în cazul oamenilor superiori care realizează ce reprezintă viața omului pe pământ. Poate o să vă mire, dar tema subiectului de azi a editorialului nu are decât tangențial legătură cu viața omului. Mai mult mă voi apleca asupra unor așa-ziși prieteni ai omului, recte animalele de companie. Probabil voi stârni indignarea celor care plimbă și mângâie câini sau pisici, dar logica mă obligă să nu tac. Așadar, referitor la relația om – animal de companie, aidoma trâmbițatei comuniuni de care aminteam în debutul acestor rânduri, se poate trage o concluzie clară: nu animalul are nevoie de om, ci omul de animal. În egoismul lui, omul își dorește în permanență ca totul în lume, în galaxie, să se învârtă după dorința sa. În acest sens, domesticirea animalelor a fost o rezultantă a acestui egoism. Astfel, fiecare animal care a ajuns prin preajma gospodăriei omului a fost obligat să își reconfigureze viața, acea selecție naturală care i-a guvernat existența până atunci căpătând cu totul alte valențe. Nu mai era nevoit să se apere de prădători, nu mai avea grija hranei sau a adăpostului. Toate acestea cădeau voit, în sarcina omului, care astfel căpăta prerogative divine. Ba mai mult, în cazul unor dobitoace omul chiar s-a substituit lui Dumnezeu prin acțiunile sale care aveau ca scop final nașterea sau moartea acestora. E vorba de găini, porci, iepuri, oi, vite, capre, toate aceste animale născându-se și murind nu când hotărăște Domnul prin acea selecție naturală care guvernează viața pe pământ, ci pur și simplu când hotăra Măria-sa omul, marele iubitor de animale! Mulți vor susține că porcul, oaia nu sunt inteligente precum câinii sau pisicile și de aceea au această soartă. Nu știu prea multe despre … IQ-ul acestora, cert este că tot animale sunt, tot suflete și în mod normal ar trebui să ocupe locul ordonat de Dumnezeu în lanțul trofic și nu de omul cel hulpav care, la începuturi, a respectat și el acest lanț, după care s-a apucat de capul lui să facă noi reguli, urcând încet dar sigur în capătul lanțului trofic. Ceea ce mă revoltă nu este acest aspect, ci cameleonismul, perfidia și demagogia unor oameni care se autodenumesc mari iubitori de animale și ca urmare provoacă fel de fel de isterii în cazuri de tratare incorectă a animalelor. Aș înțelege acest lucru dacă respectivii ar fi vegetarieni sau vegani. Dar din moment ce molfăie la orice masă mușchiuleț sau cotlet, salam sau costiță, este limpede că dragostea de animale provine dintr-un egoism acut: ei au nevoie de animale, nu animalele de ei! Bineînțeles că nimic nu se poate schimba, că obiceiurile, regulile sau cutumele intrate și cimentate în viața omului vor rămâne așa până la Apocalipsă. Ceea ce se poate schimba este opinia, punctul de vedere, modul de abordare al problemei. Din păcate, omul se implică azi cu patos și în lucrătura divină numită selecție naturală. Dacă în urmă cu mii de ani omul vâna pentru a se hrăni, azi vânătorii susțin că unul din scopurile acțiunilor lor este un fel de asanare, de igienizare a faunei prin eliminarea exemplarelor bolnave sau bătrâne. Adică se substituie Lui Dumnezeu, ceea ce este mult prea de tot! Una peste alta, rămân la ideea de bază a acestor rânduri: nu animalele au nevoie de oameni, ci oamenii de animale. Restul sunt povești. Fie că sunt vânătorești, fie că nu, poveștile sunt apanajul oamenilor și nicidecum al animalelor!
Oameni și animale – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Despre dărâmarea zidului … Bruxelles-ului – Dumitru MONACU, scriitor
O publicație în care, ce-i drept, nu prea am încredere, „Puterea” se numește, titra cu litere de-o șchioapă acum la început de an cum...
Editorial
Cât costă cinstea obrazului – George LAZĂR, director
Recent m-am întâlnit cu Verginel Gireadă, primarul comunei Mihai Eminescu - probabil cea mai bogată din județ - la solicitarea lui. Acesta s-a oferit...
Editorial
Nesimțire și manipulare – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele acestea am așteptat măcar un gest de normalitate din partea actorilor care parazitează scena politică. Un gest mărunt, măcar simbolic... Nici pomeneală. Președintele...
Editorial
Ploaia de aur a copilului-minune – Lucia OLARU NENATI, scriitor
S-a petrecut de curând o sărbătoare uriașă a noastră, a celor ce ne petrecem zilele aici, călcând pe urmele pașilor eminescieni. Parcă s-a auzit...
Editorial
Unde-s materialele sanitare contra gripei? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cu ceva zile înainte ca elevii să revină la școală în spatele ușilor închise de la Ministerul Educației s-a discutat dacă e cumva cazul...
Editorial
Falsuri pe bandă rulantă – Virgil COSMA, jurnalist
O firmă americană a luat-o înaintea tuturor și a lansat pe piață prima versiune comercială a unei forme de inteligență artificială (AI). Este extrem...
Editorial
Doar lege, fără măsuri complementare! – Dumitru MONACU, scriitor
Aud adeseori, mai ales în zona politică o tâmpenie care, repetată întruna de aproape 30 de ani este pe punctul de a fi catalogată...
Editorial
Tătuc în fustă. Sau nu! – Dumitru MONACU, scriitor
Obiectivitatea ar trebui să fie unul dintre pilonii puternici pe care să se sprijine mass media. Că nu prea se întâmplă așa, o știu...
Editorial
Pentru voi sunt bani… – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E așa o vraiște în țara asta, încât e de mirare că încă mai funcționează și bugetul e capabil să plătească salariile nesimțite și...
Editorial
Letala supradoză de democrație – Dumitru MONACU, scriitor
Nici dacă m-ar fi picurat cineva cu lumânarea n-aș fi crezut în urmă cu niște ani că o să ajung să gândesc și să...
Editorial
Cel mai prost răspuns, cel mai bun răspuns – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Scandalul generat de plagiatul lui Lucian Bode n-a dus (încă) la reacția firească a individului, și anume demisia și retragerea din viața politică. Pentru...
Editorial
Economii la sânge – Virgil COSMA, jurnalist
Cei care se aflau în plină activitate în anii 90 nu vor uita vreodată buimăceala care a cuprins atunci România: kilogramul de cartofi costa...
Editorial
Publicitate! – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu niște ani scriam pe o rețea de socializare o glumă care avea ca obiect publicitatea TV și care suna cam așa:...
Editorial
Ianuarie eminescian – Lucia OLARU NENATI, scriitor
De atâția ani tot scriu încercând să cuprind cumva în mreaja vorbelor misterul și semnificația adâncă a acestei hărăziri amețitoare de-a ne aduce darul...
Editorial
Pași spre vindecare, pașii lor – Ciprian MITOCEANU, scriitor
La treizeci și trei de ani de la îngrămădeala din Decembrie, suntem departe rău de tot de ceea ce am sperat să devenim după...
Editorial
Președinții și principiul vaselor comunicante – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu mai mulți ani, unul din tații Omida ai acestui neam, Cozmin Gușă, făcea o afirmație care s-a dovedit a fi în...
Botoșani
cer acoperit de nori
0
°
C
0.6
°
-0
°
83 %
2.2kmh
100 %
sâm
1
°
Dum
1
°
lun
3
°
mar
4
°
mie
5
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Soluții verificate din vechime pentru cei care vor să rezolve problema cu partenerele de viață.
EDITORIAL
O publicație în care, ce-i drept, nu prea am încredere, „Puterea” se numește, titra cu litere de-o șchioapă acum la început de an cum...
GÂNDUL ZILEI
Mândra cu poalele-n brâu
Spală rufele la râu
Și la fel face tot satul
Că-i scump tare kilowattul!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...