Doar lege, fără măsuri complementare! – Dumitru MONACU, scriitor

Aud adeseori, mai ales în zona politică o tâmpenie care, repetată întruna de aproape 30 de ani este pe punctul de a fi catalogată de mulți drept axiomă în toată regula: greșelile politicienilor sunt taxate de către electorat care, la următorul scrutin electoral nu îi mai votează pe cei ce o iau pe arătură. Oricât de proști am fi noi, cei care alcătuim amorfa masă a electoratului, înghițim cu mare greutate o așa gogoașă din niște considerente extrem de pragmatice întrucât simțim din toți rărunchii că o asemenea pedeapsă pentru greșelile voite sau nevoite ale celor puși în fruntea noastră este aproape paralelă cu justețea, cu dreptatea și cu normalitatea. Știm foarte bine că o mare parte din infracțiunile înscrise în Codul Penal sunt pedepsite cu privațiuni de libertate dar și cu măsuri complementare cum ar fi confiscarea unor bunuri, interzicerea unor drepturi, impunerea unei anume conduite, etc. Ei bine, în cazul politicienilor acțiunea de eliminare de pe scena politică prin vot ar trebui să fie măsura de corecție complementară și nu pedeapsa propriu zisă. Din păcate, acest obicei coroborat cu neaplicarea unor măsuri din Codul Muncii dar și cu aberanta imunitate care li se aplică, face din șpăgari, hoți, chiulangii, șperțari, incompetenți sau pur și simplu nătărăi o castă specială, o gloată politică de care legea nu se poate atinge. „Pentru erorile noastre vom fi sancționați de electorat!” – așa sună textul în spatele căruia oricine face absolut ce vrea atunci când ajunge într-o funcție determinată de politic. Din păcate, nici dacă erorile politrucilor sunt mai mari decât China, pedeapsa aplicată de către un electorat confuz, uituc și neinstruit nu are absolut nici un efect pe tabela de marcaj recte pe buletinul de vot. Hai să vă dau niște exemple, ca să nu ziceți că bat câmpii. Pentru asta, mă voi întoarce cu vreun sfert de secol în urmă, pe vremea când pentru autovehiculele care erau înregistrate pe fundații umanitare nu se percepea taxă de înmatriculare. Știți cam câte fundații au apărut atunci prin județul vecin, pe la Vicov sau Marginea? Sute! Bineînțeles că niciuna dintre aceste fundații nu funcționa decât în acte pentru a nu plăti taxele respective. Știți câte autovehicule deținea o fundație? Zeci! Nimeni, absolut nimeni nu a verificat în această situație decât niște hârtii, perdantul de serviciu fiind statul român prejudiciat clar cu multe milioane de lei. A plătit careva pentru asta? Nimeni! Normal ar fi fost ca toți parlamentarii care au aprobat o așa lege să plătească din buzunarul propriu paguba pricinuită statului. Asta ar fi fost pedeapsa propriu zisă iar pedeapsa complementară trebuia să scoată de pe scena politica partidele din care aceștia făceau parte. Normal că nu s-a întâmplat nicio minune de acest gen! Asta la nivel național. La nivel local, prima gogomănie și probabil cea mai mare se referă la reabilitarea teatrului. S-au pierdut milioane de euro, din neștiință, indiferență sau răfuieli politice de doi bani. Bineînțeles că nimeni nu a fost tras de urechi pentru asta, pedeapsa propriu zisă lipsind cu desăvârșire iar cea complementară așijderea întrucât n-am văzut să dispară de pe scena politică locală nici pesediștii și nici liberalii. Ba din contră, „protagoniștii” spargerii milioanelor de euro s-au văzut recompensați de partid cu funcții bine plătite. Așa stând lucrurile, nu vi se pare limpede că ne învârtim de amețim într-un cerc vicios? Un cerc vicios unde legea este opțională și nu obligatorie așa cum se întâmplă în cazul românilor de rând. Până nu se vor elimina aceste practici de considerare a votului drept o recompensă sau o pedeapsă complementară, până nu va plăti fiecare din punga lui găurile pe care le provoacă în bugetul statului sau al comunităților locale, nu avem nicio șansă să însănătoșim climatul social, politic, economic din țară. Atâta vreme cât nimeni nu răspunde pentru erorile comise și aici mă refer la cei ce „prestează” în administrație, în justiție, în instituțiile de forță și în societățile comerciale sau regiile autonome, nimic nu se va schimba în bine în țara asta. Bineînțeles că m-am referit la „prestatorii” cu funcții puși politic și nu la pălmașii care de multe ori sunt băgați în față pe post de acari Păuni atunci când prostiile manageriale dau pe dinafara instituțiilor. În concluzie, nu electoratul trebuie să „taxeze” gogomăniile politicienilor nici măcar ca măsură complementară, ci legea. Din păcate, legea este așa cum e iar modalitatea de aplicare a ei, la fel, lasă mult de dorit!