Chiar dacă nu mă prea pricep la construcții, o să îmi dau cu părerea, așa, imparțial ca tot românul, în legătură cu catastrofa de sorginte politică, căreia i-a căzut victimă Teatrul „Mihai Eminescu”. De mai bine de 10 ani, o sumedenie de politruci și constructori de mucava țin pe masă în casa mare (adică în buricul târgului!) ca pe un cadavru, un edificiu adus tocmai de ei în moarte clinică. Faptul că de ceva timp au început tratamentele care să-l readucă la viață este un aspect îmbucurător, dar nu despre asta e vorba în rândurile de față. După umila mea părere, construcția teatrului ar mai fi stat în picioare cel puțin o viață de om, fără a fi nevoie de scobirile interioare și de pretinsa consolidare descoperită, pasămite, imediat după intrarea în reabilitare. De altfel, cam la orice lucrare la care se impun reparații apar dom’le, precum ciupercile după ploaie, tot felul de cusururi și de vicii ascunse de care poate nu am fi aflat niciodată dacă nu interveneau „specialiștii” firmei implicate în tranzacție. Am pus în ghilimele cuvântul întrucât această categorie de specialiști intervin de regulă atunci când prețul de adjudecare al licitației este sub cota normalului, fiind nevoie de suplimentări care să acopere cheltuielile firești. Astfel, suma necesară reabilitării sare de regulă cu câteva zeci de procente față de cea inițială. Repet, după umila mea părere, teatrul botoșănean ar fi avut nevoie de o renovare interioară și exterioară, de schimbarea scaunelor, zugrăveli, finisări și alte asemenea lucrări cu tentă îndreptată mai mult înspre estetic și util. Și chiar dacă într-adevăr structura de rezistență ar fi fost afectată de trecerea vremii (sau a nevăzutului și neștiutului pârâu subteran!) lucrările de restaurare nu ar fi trebuit să depășească 10 ani. Când afirm aceasta, gândul mă duce în 1886, în București, anul începerii lucrărilor la unul dintre simbolurile naționale: Ateneul Român! Știți în cât timp a fost finalizată lucrarea? În doar doi ani, adică în 1888. Bine, că au mai fost și ulterior efectuate niște îmbunătățiri, este o cu totul altă poveste. Am amintit de acest edificiu întrucât atunci, în urmă cu mai bine de 140 de ani, comunitatea a pus umărul la strângerea sumei de bani necesară, sloganul „Dați un leu pentru Ateneu!” fiind celebru și în epocă, dar și ulterior. Și dacă atunci s-a putut organiza o loterie națională în cadrul căreia s-au pus în vânzare 500 de mii de bilete la prețul de un leu, ce ar fi putut împiedica diriguitorii noștri să organizeze o loterie județeană pe aceleași principii? Să nu credeți cumva că Bucureștiul avea milioane de locuitori atunci! Doar 200 de mii de locuitori viețuiau pe Dâmbovița, adică aproape dublu față de Botoșaniul nostru, azi. Sunt convins că organizată transparent și cu simț de răspundere, o asemenea acțiune ar fi fost un real succes, mulți oameni cu bani suplimentând consistent prețul unui bilet. Să știți că nu întâmplător am adus în discuție inițiativa unor oameni deștepți, care au fost cumva nașii Ateneului prin organizarea ineditei campanii de strângere de fonduri. De ceva timp, tot în buricul târgului, un alt edificiu a intrat în renovare. Este vorba de clădirea Muzeului Județean, fostă Prefectură a Botoșaniului. Ne poate garanta cineva din actualii diriguitori că nu se va depista vreo mlaștină, vreo peșteră ancestrală sau vreun afluent … influent al Cacainei care să treacă taman pe sub clădire? Că dacă așa or să susțină „specialiștii” firmei implicate, asta e! Trecem la nivelul următor! De bani, evident. Și iarăși, ani și ani, orașul în inima lui va prezenta trecătorilor o rană care nu e de cuțit, ci de … cârpăcit! Din aceste motive, lucrările acestea de reabilitare, restaurare sau cum s-or mai numi ele, ar trebui să se încadreze în niște costuri rezonabile, în caz contrar mai economice fiind dărâmarea edificiului și construirea lui după planurile inițiale. Pe lângă sumele uriașe de bani înghițite de către firmele de construcții (cu legături în mediul politic de cele mai multe ori!) în cazul reabilitărilor și reparațiilor, un alt parametru care ar trebui să ne dea de gândit ar fi timpul, adică termenul de finalizare a lucrării. Dacă ție, constructor, îți trebuie trei-patru sau chiar 5 ani să repari o clădire gen muzeul nostru, de exemplu, atunci vin cu o întrebare simplă și de bun simț: cât ți-ar fi trebuit să o ridici de la zero? Pun această întrebare întrucât mi-e tare greu să cred că lucrările se vor finaliza la sfârșitul anului 2025, așa cum s-a anunțat. Și chiar dacă ar fi așa, este o mare diferență între timpul necesar reabilitării demarate în 2021 (anul în care edificiul a fost predat către CNI) și cel al construcției lui, care a început în 1904 și s-a finalizat în 1906! Pe lângă acestea mai puneți la socoteală ce tehnologii se foloseau acum peste o sută de ani și ce se folosește azi. Așa stând lucrurile, pentru scăpa de un alt posibil cadavru imobiliar din centrul municipiului, nu este exclusă adaptarea sloganului de care aminteam mai sus în „Dați un leu pentru muzeu!” De altfel, și clădirea teatrului nostru care astăzi a devenit bătaia de joc a unora, a fost realizată prin subscripție publică, în doar șase luni! Din păcate, vechea lozincă nu prea mai are cum să fie pusă în practică la momentul actual. Și asta nu din cauză că botoșănenii nu ar fi darnici, inimoși și săritori, ci pur și simplu din temerea că (și) acești bani ar ajunge la politrucii constructori. Sau constructorii politruci!
Dați un leu pentru muzeu! – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Rusia ne-a returnat AUR-ul. Atacul Rusiei asupra Poloniei, turnesol pentru Simion – Cristian Pantazi, jurnalist
Redacţia -
„Înarmarea iluzorie și escaladarea conflictului în Ucraina, pe termen nedeterminat, nu va duce decât la mai multe atacuri. Românii și ceilalți europeni sunt sătui...
Editorial
Mai întâi, omoară știrile. Apoi, fă ce vrei – Cătălin MORARU, redactor șef
Redacţia -
Aveam de gând să scriu despre dispariția jurnalismului de bună credință, aspect văzut ca o necesitate de clasa politică, aproape în integralitatea ei, ca...
Editorial
Taxe europene, servicii românești – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
În încercarea disperată de a echilibra un buget din ce în ce mai costeliv, guvernanții au sporit birurile pe pensii, deși este și incorect,...
Editorial
Trepădușii – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Recent, un fotbalista de la FCU Craiova, Vladislav Blănuță, cetățean al Republicii Moldova, s-a transferat la echipa ucraineană Dinamo Kiev. Până aici, toate bune...
Editorial
Exerciții de imagine – Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
Patru moțiuni de cenzură într-o singură zi. George Simion pare să fi reinventat fitness-ul parlamentar: „azi facem seturi, nu repetări”. Dacă nu reușește să...
Editorial
Pe când un film deștept despre Maria Tănase? – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Nu am fost niciodată de acord cu ideea că în trecut am avut mari actori și acum e secetă totală! Nimic mai fals. Avem...
Editorial
Pizza politică, cine plătește și cine se îndoapă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România trebuie să facă față unui moment cât se poate de delicat, însă se pare că nota de plată va fi decontată tot de...
Editorial
Dictatura proștilor nu este democrație – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Sufocați aproape un semicentenar de o cruntă și apăsătoare dictatură, românii au văzut în democrație suprema formă de organizare a societății când de fapt,...
Editorial
Protest pentru lideri, nu pentru sindicaliști– Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România e un balamuc total, și asta nu e ceva de dată recentă, e ceva ce s-a cronicizat într-un asemenea hal încât a căpătat...
Editorial
Confuzii fiscale
Redacţia -
În politica românească, paradoxul a devenit regulă. Cazul eliminării impozitului de 1% pe cifra de afaceri pentru multinaționale este doar cel mai recent episod...
Editorial
Jelania lui Emil Constantinescu, cel care ne-a făcut cadou încă un Iliescu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
La timpul potrivit, l-am votat pe Emil Constantinescu cu amândouă mâinile și atunci când a fost declarat învingător am crezut sincer că, în sfârșit,...
Editorial
Verba volant, scripta manent – Cătălin MORARU, redactor șef
Astăzi citiți ultima ediție tipărită a Monitorului de Botoșani. Vom continua în mediul online, pe site-ul nostru și pe paginile noastre de pe rețele...
Editorial
Ordinea și disciplina de partid – Dumitru MONACU, scriitor
Pentru diminuarea și eventual eradicarea haosului instituțional din România este mare nevoie ca pe lângă alte măsuri să fie implementată cu multă sârguință și...
Editorial
De ce pensii trebuia să se ocupe și de care s-a ocupat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Mai în glumă, dar mult mai în serios, am cam ajuns să mă tem de reformă. Pentru că toate măsurile cu pretenții reformatoare luate...
Editorial
Pasul mic de la informație la prostie – Dumitru MONACU, scriitor
Unul dintre principalele motoare ale dezvoltării și emancipării omenirii este, fără doar și poate, informația. Un adevăr cunoscut în detaliu de bogata familie Rothschild,...
Editorial
Simfonia distrugerii – Virgil COSMA, jurnalist
Cu peste 30 ani în urmă, David Mustaine, genialul lider al trupei de rock Megadeth, compunea o piesă care s-a dovedit a fi premonitorie....
Botoșani
cer fragmentat
23.7
°
C
23.9
°
23.6
°
46 %
5.7kmh
77 %
S
25
°
D
24
°
lun
16
°
mar
24
°
mie
18
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Redacţia -
„Înarmarea iluzorie și escaladarea conflictului în Ucraina, pe termen nedeterminat, nu va duce decât la mai multe atacuri. Românii și ceilalți europeni sunt sătui...
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...