Între sportul politic și sportul privat – Dumitru MONACU, scriitor

Două perspective din lumea sportului, mediatizate total inegal în spațiul public românesc, scot la iveală absurdul în care societatea noastră se zbate de multă vreme. Prima perspectivă se referă la anunțul finanțatorului FC Botoșani de a renunța la forma de organizare actuală a clubului, respectiv asociație, și de a deveni societate pe acțiuni. Inițiativa lui Valeriu Iftime, deși este serios argumentată și realmente necesară în condițiile în care factorul politic se bagă precum musca în lapte în orice domeniu al vieții, nu a fost mediatizată nici măcar până la genunchiul broaștei comparativ cu o alta, de-a dreptul absurdă. Este vorba de propunerea legislativă care va fi în curând dezbătută în Parlament, având ca țintă posibilitatea finanțării cluburilor de către organisme publice. Rod al minții înstelate a lui Vasile Dîncu, propunerea, dacă va trece de Parlament, va înlesni ministerelor, agențiilor, primăriilor să-și tragă pe persoană fizică (politică, de fapt!) echipă de fotbal că deh, ce sport adună mai mulți oameni la un loc decât măritul sport rege? Din capul locului vreau să precizez că respectiva propunere legislativă mi se pare o mare idioțenie, o direcție absurdă înspre care s-ar putea îndrepta sportul românesc. Spun asta întrucât consider că se va crea un paralelism toxic între stat și privat și în acest domeniu. Așa cum salariații de la stat sunt clar, privilegiați, tot așa și cluburile aparținând entităților publice, funcție de politic, vor fi mai în vână decât cele susținute din bani privați. Mai în vână, dar cu sabia lui Damocles deasupra capului, întrucât regia, scenariul și imaginea acestui film horror va avea un singur autor, factorul politic. Factor care, nu va avea ca interes decât voturile celor care merg la meciuri și nicidecum performanțe în Europa și în lume. De altfel, privind per ansamblu fotbalul românesc constatăm, pe lângă lipsa rezultatelor pe plan extern, o imixtiune nesimțită, un asalt puternic al factorului politic în ceea ce ar trebui să fie sport în adevăratul sens al cuvântului. Multe echipe din prima și a doua ligă sunt ținute în viață din bani publici, ceea ce nu este normal, întrucât printr-o așa stare de fapt se pune efectiv talpă performanței. Echipe ca FC Voluntari, FC Argeș, CS Târgoviște, Unirea Dej și alte multele poartă pe tricouri reclame cu Primăria Voluntari, Consiliul Județean Argeș sau Dâmbovița, Primăria Dej. Ei bine, dacă cineva înțelege ce rol are o asemenea reclamă, ce capital de imagine câștigă Primăria Voluntari, de exemplu, atunci când joacă pe Municipalul botoșănean, înseamnă că eu personal mai am multe de învățat, că nu am înțeles nimic din ceea ce se întâmplă în jurul meu. Sau Consiliul Județean Dâmbovița! Ce caută această denumire de instituție pe piepturile tot mai inscripționate ale fotbaliștilor din Târgoviște? Nu știam oare noi că la Dâmbovița există CJ sau la Voluntari, Primărie? Pentru cine sunt aceste reclame plătite din bani publici? Răspunsul e simplu. Pentru primarul Pandele, pentru președintele de CJ din Dâmbovița, pentru primarul din Dej, asta ca să folosesc exemplele care mi-au venit acum în minte. Ei își fac reclamă pentru că ei se află la capătul lanțului … trofic. Totul este gândit, totul este calculat în așa fel încât pasionaților de fotbal să le intre bine în cap cine este persoana datorită căreia ei gustă din bucuriile fotbalului. Iar aceștia, normal, oameni cu obraz, îi vor răsplăti pe „zeii” de carton ai fotbalului cu voturi la scrutinele electorale. Asta este ecuația echipelor de fotbal finanțate de la bugetele locale și, dacă va trece legea lui Dâncu, și de la cele centrale! Populismul așadar, dă năvală și ne împresoară din toate părțile. La cât sunt de farisei, mincinoși și manipulatori aceste Iude ale nației numiți politicieni n-ar fi exclus ca în motivarea intențiilor lor să ne strecoare o frază de genul „și cei de la Real Madrid au purtat la începuturi tricouri pe care scria „Ayuntamiento Madrid” la fel, Bayern Munchen cu „Rathaus Munchen”! Lăsând gluma la o parte, hotărâți-vă politicieni de doi bani, ori una, ori alta: ori echipe subvenționate din banii publici, ori fotbal profesionist. Măcar să fie totul așa cum de altfel este, o apă și un pământ!