Cu ani în urmă, pe vremea când Ceaușescu avea pretenția de mare lider cu alură internațională, românii nu dădeau două parale pe ceea ce se propaga prin intermediul televizorului. În multe case rolul de bază al televizorului era să asigure suportul necesar pentru milieul croșetat pe care trona oribilul pește de sticlă. Pe lângă rolul de suport, televizorul mai era folosit ocazional la vizionat meciuri și vreo jumătate de film, nu mai mult că se lua curentul când îți era intriga mai dragă. Cuvântările tovarășului nu erau vizionate nici măcar de activiștii de partid; până și ei știau cum stă treaba, însă trebuiau să bage în capul poporanilor mentalitate comunistă. N-a mers… Unul dintre sloganurile din Decembrie a fost „cu televizorul ați mințit poporul”.
Și culmea, un popor care avea repulsie completă față de televizor, a ajuns să fie manipulat într-un hal fără de hal tocmai cu televiziunile. În treacăt fie spus, pe vremea lui Ceaușescu în timpul pe care nu-l dedicau televizorului oamenii citeau cărți. Chiar așa searbădă cum era oferta de literatură, tot oferea mai multă educație decât cea pe care o livrează în ziua de azi micul ecran. Așa, ca să ne facem o idee de ce anume proiectul „România educată” a fost conceput ca un eșec total încă din start. Românii se plasează în coada clasamentului european în ceea ce privește consumul de carte. În medie, un român cumpără o carte pe an. Ținând cont de experiența personală, cei care cumpără cărți să facă media asta jenantă nu reușesc să le citească pe toate. Prin urmare, numărul de cărți citite per cap de român e și mai mic, dar asta nu ne pune cine știe ce piedici atunci când vine vorba să ne lovim cu cărămida în piept că suntem cei mai inteligenți, cei mai grozavi, cei mai cei dintre oameni. Dacă nu eram noi, românii, nici pământul nu se mai învârtea cum se învârte.
Da, ne credem deștepți, deși avem mintea cam neexersată. Prea blând spus odihnită. Dar asta nu e o piatră de moară când vine vorba de inteligență, ba dimpotrivă, e ditamai balonul de heliu capabil să ne salte deasupra norilor. Săptămâna trecută, drumul mi s-a intersectat cu un individ pe care-l știu de multă vreme. Și, dintr-o vorbă în alta a ajuns să-mi înșire tot felul de teorii ale conspirației. Nu i-a luat mult până a ajuns să-mi spună că Pământul e plat și că suntem captivi într-un Matrix pus la cale de Oculta și Iluminații. Am încercat să-i explic cum stă treaba cu pământul, dar nu am avut cu cine sta de vorbă. Omul știa mai bine decât oricine. Și, mândru nevoie mare, mi-a spus că n-a citit în viața lui o carte. Nici măcar o singură carte. În patru decenii și mai bine de viață n-a citit nici minima bibliografie școlară. Nici n-a făcut multă școală, de altfel, dar nu-i simte lipsa.
Domnule, spre deosebire de dumneata, care cică ai citit cărți, eu unul nu am mintea perturbată cu așa ceva. Eu am gândirea limpede, neafectată de tot ceea ce se scrie prin cărțile alea. Voi, ăia care citiți, vă tulburați la cap…
Sincer, am cam rămas fără cuvinte. Un om care n-a citit în viața lui o carte nu doar că e mândru de asta, dar îi și disprețuiește pe cei care obișnuiesc să-și culeagă informația și din alte surse, nu doar de la televizor. După un sfert de ceas petrecut în preajma respectivului mi-am dat seama care sunt posturile tv de unde-și trage seva gândirii superioare. Ce-i mai trebuie românului cărți și educație de calitate, cât timp există televiziuni de partid? Dacă nu se întâmplă o minune – că măsuri adevărate de unde? „România educată” n-are nicio valoare – în câțiva ani cei care citesc cărți vor trebui să o facă în secret, să nu cumva să ofenseze sentimentele de superioritate ale celor care habar nu au cum se dă pagina la așa ceva. Deja se întâmplă; cititorii sunt priviți ca o specie ciudată, în timp ce inculții și parveniții, analfabeți adevărați, nu doar funcționali, au devenit exemple demne de urmat. Și asta pentru că, din punctul de vedere al necitiților, cărțile perturbă gândirea limpede. Despre politicieni ce să mai vorbim? Situația asta le convine de minune…
