Situația actuală din învățământ generează o mie și una de dispute. Cei din sistem susțin, bătându-se cu pumnul în piept, că au dreptate, că salariile sunt de mizerie, că subfinanțarea cronică a acestui extrem de important domeniu se află pe cea mai de jos poziție și așa mai departe. Cei de la guvernare susțin că totuși salariile sunt decente, că legile învățământului au cap și coadă, că însuși președintele este implicat în acest măreț și grandios proiect intitulat „România educată”. Părinții, funcție de poziția lor în societate sunt cu fundurile în trei luntre adică unii de partea profesorilor, unii de partea guvernanților și cei mai mulți împotriva amândurora. Din punctul meu de vedere, există o sumedenie de aprecieri subiective, atât din partea profesorilor cât și din partea părinților. De guvernanți nu spun nimic pentru că ei oricum trăiesc într-o altă Românie, România Eșuată! Din această învălmășeală generală generată de niște lideri de sindicat îmbuibați și abonați la țâțele statului, se trage concluzia că mărirea salariilor în învățământ este singura cale de a elimina criza actuală și probabil și haosul din sistem. Ei bine, chiar dacă li se vor mări dascălilor salariile cu câte procente vor ei, nimic bun nu se va întâmpla, nu va scădea numărul cadrelor didactice neavenite care se tot înmulțesc de la an la an, nu va scădea numărul analfabeților funcțional, nu vor dispărea violența, sexul din școli, nu vor dispărea plicurile, atențiile și cadourile pentru doamna învățătoare, și exemplele încă ar mai putea continua. Cauza acestor metehne arhicunoscute care inundă mediul școlar din țara noastră se regăsesc în primul rând în zona politică. Nici un politician, nici un partid nu a avut curajul să legifereze niște direcții clare, logice, coerente și normale care să fie pentru elevi, pentru profesori și pentru părinți, linii roșii peste care să nu se treacă, așa cum se regăsesc în alte state unde disciplina nu este opțională, unde elevii poartă uniforme, unde la ședințele cu părinții participă on line sau fizic toți profesorii, unde relaționarea dascăl – profesor se concretizează prin scrisori de mulțumire atunci când un elev are rezultate foarte bune la învățătură și exemplele ar putea continua. Exemplele pe care le-am enumerat sunt cât se poate de reale în Anglia unde disciplina, competența, buna purtare, severitatea chiar, sunt noțiuni precise, cine nu le respectă este exmatriculat, indiferent cine e tata sau mama, indiferent cât de dotat este elevul. La noi în schimb, de dragul unor voturi, din comoditate sau diletantism, din rutină sau mărinimie interesată, nici un elev nu este lăsat repetent, nici un elev nu este exmatriculat deși vine cu toporul la școală. Luăm așadar tot ce ne convine din școlile de afară în afară de constrângeri sau acțiuni punitive. Pe de altă parte, în corpul profesoral există o groază de cadre didactice care nu au ce căuta la catedră. În minte îmi vine acum acea profesoară de engleză în spatele căreia un cârlan neînțărcat își exersa trăsăturile de mascul. O fi ea bine pregătită, o fi cotată drept profă de treabă dar categoric nu are ce căuta în fața elevilor un așa specimen. De altfel, o curățenie acătărea prin corpul profesoral ori nu s-a făcut niciodată ori nu s-a făcut cum trebuie din moment ce s-a ajuns la situații de-a dreptul jenante petrecute în școli. O a treia parte implicată în acest proces este reprezentată de către părinți. Niște părinți permisivi care nu acceptă ca a lor odraslă să fie dojenită la școală, care vin cu o falcă în cer și una în pământ la cancelarie atunci când domnul Goe al lor este conturbat de „proasta aia” de franceză sau fizică. Din moment ce copilul aude așa vorbe din gura părinților e limpede că se va sui în capul profesorilor la prima ocazie. Și dacă tot am pomenit mai sus despre uniforme, nu pricep de ce li se cere elevilor consimțământul, acceptul, din moment ce în toate celelalte situații extrașcolare ei sunt considerați minori și pentru orice problemă ivită este luat la rost adultul … posesor. În concluzie, regulamentele, programa școlară trebuie revizuite din temelii. Apoi, curățarea corpului profesoral de neaveniți și în final, neamestecul părinților în treburile didactice care nu îi privesc. De-abia după aceste activități vitale, să vină și dublarea sau triplarea salariilor profesorilor!
Școala altfel – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Nostalgici, dar suciți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
Editorial
Avem „di tăti” aici în Botoșani! – Dumitru MONACU, scriitor
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Botoșani
cer senin
15.6
°
C
19.6
°
15.6
°
46 %
3kmh
9 %
Dum
15
°
lun
25
°
mar
26
°
mie
14
°
joi
15
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Liberalii au venit cu mesaje tematice pe tricouri, deci teoretic știu cum stă treaba. Mai trebuie să le spună și lui Iohannis, Ciucă.
EDITORIAL
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
EPIGRAMA ZILEI
Ajuns acasă pe la două
Din delegația la Cluj
Găsi pe doamna vopsind ouă
La un vecin, cu ruj...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...