Curtea școlii și personalitățile de carton – Dumitru MONACU, scriitor

Încet-încet, ecourile deschiderii noului an școlar se sting. La fel cum s-au stins, înainte de a se aprinde, discursurile politrucilor care au monopolizat colțul de rai numit „curtea școlii”. Această curte a școlii s-a dovedit a fi, de când lumea, interfața dintre teorie și practică, dintre instituțional și lumesc, dintre pauze și ore și exemplele ar putea continua mult. Ceea ce nu am înțeles eu este apetența aceasta a politicienilor de a se da în stambă în curtea școlii, cu orice ocazie care li se oferă, oferind copiilor, părinților sau chiar bunicilor un tablou jalnic de natură moartă, un fel de caricatură gen „Țepeluș” sub care, cu litere de-o șchioapă, fiecare adult vede cu ochii minții un text sugestiv: „Nu faceți ca ei!” Din acest serios și concludent motiv, unui om normal îi este imposibil să înțeleagă de ce nu vin în fața elevilor, de fapt de ce nu sunt invitate ca exemple puternice și de impact personalități botoșănene care au demonstrat că școala a fost temelia succeselor lor. Bine, enigma aceasta nu e deloc greu de dezlegat, întrucât tot acest spectacol jalnic se desfășoară prin grija și cu oblăduirea unor directori de școli servili și pupincuriști. Că mediul politic este din orice punct de vedere sub orice critică, o știm cu toții. Și totuși, an de an, sunt invitați politruci să le vorbească copiilor. Despre ce? Despre cum au fentat ei societatea, despre cum fură ei de la stat? Despre sumedenia de compromisuri de toate categoriile care le este direcție în viață? Și atunci nu ar fi fost normal ca la deschiderea anului școlar să vină în fața elevilor Gheorghe Ciubotaru, Valeriu Iftime, Cornel Șfaițer, Lucia Olaru Nenati, Gellu Dorian, Gheorghe Median, Simona Radiș, Iulian Preda, Radu Malancea, G. Manole, Mirel Manea, Iulian Rotariu și alți oameni de ispravă ca ei? Bineînțeles că lista ar fi putut fi mult mai lungă, dar aceste nume mi-au venit acum în minte, așa că îmi cer iertare unor oameni deosebiți pe care județul îi are, dar pe care am omis a-i pomeni. Sunt absolut sigur că impactul și motivația unor asemenea întâlniri ar fi fost cu siguranță mult mai benefice și mai de efect pentru elevi. Pentru că ei, elevii, sunt acolo în curtea școlii, eroii principali și nicidecum altcineva! Și pentru că l-am pomenit pe Iulian Rotariu, nu ar fi fost oare mult mai potrivit ca acesta, odată cu ieșirea din rândurile pompierilor, să fie invitat în semn de prețuire pentru întreaga lui activitate în fața elevilor pentru a le vorbi despre … maratonul vieții? Nu ar fi fost oare mult mai interesant un mic discurs al eroului botoșănean decât fadele vorbe ale unui politician avid de popularitate? Această meteahnă de a fi aduși politicieni la deschiderile de an școlar se manifestă și în satele și comunele județului, acolo unde primarii, viceprimarii și alții ca ei se aburcă făloși în fața mulțimii doar-doar le-or fura la anul niscaiva voturi. Pentru că și în cazul voturilor, fraudele sunt apanajul de necontestat al politrucilor. Așadar, în cele peste 400 de unități școlare din județ, în loc să fie invitați în fața copiilor oameni de ispravă, gospodari, meseriași, specialiști, artiști sau alții ca ei, au fost proțăpiți în deschiderea careurilor tot felul de aventurieri și șmecheri de la care tânăra generație nu poate învăța decât lucruri negative. M-a bucurat să aud că în Constanța a fost invitată, la o școală, campioana Simona Halep. Pentru că oricât de spinos ar fi subiectul dopajului, Simona rămâne o mare campioană a noastră. Și dacă tot am ajuns la acest subiect, sunt convins că acea comisie care a dat verdictul de suspendare pe patru ani a avut probe și dovezi indubitabile. A cui o fi fost greșeala, e o altă problemă. Dar să sărim toți de fund în sus că Halep a fost dezavantajată că e din România și nu din alt stat mai de soi, nu este deloc în regulă. Cine ce să aibă cu noi? De ce trebuie mereu să fie altcineva vinovat de tot ce ni se întâmplă nouă, ca nație? Suntem noi, cei care avem o infrastructură de tot râsul, un pericol pentru lumea tenisului? Eu aș propune să ne abținem în a ne mai amăgi cu himere. Adevărul, educația, munca sunt singurele pârghii care ne pot scoate din acest marasm și toate acestea pornesc din curtea școlii. Adică de acolo unde, la deschiderile de an, cei mici sunt îmbârligați de personalitățile politice de carton!