Nu am absolut niciun dubiu că omul este cea mai feroce viețuitoare de pe pământ. Șarpele, pantera, leul, hiena, rechinul, uliul sau alte asemenea vietăți sunt mici copii pe lângă oameni, întrucât ele atacă și ucid numai și numai datorită unor instincte primare și necesități primordiale, cum ar fi hrana și uneori frica. Omul în schimb, deși are ce mânca și ce bea deși e oarecum în afară de orice pericol în habitatul său, este adeseori împins de niște ciudate forțe derivate din dorința de putere, răzbunare, trufie, iluzorie justiție sau alte asemenea metehne specific umane, către atrocități greu de imaginat. Nu o să răsfoim paginile sângeroase din istoria omenirii, pentru că ne-ar trebui o eternitate și ceva să trecem în revistă multitudinea de conflicte care au înroșit pământul și au înnegrit sufletele contemporanilor. În ultimii aproape doi ani am consemnat două mari focare de conflict pe planeta noastră, ambele iscate nu din cauza hranei și nici a fricii, ci din lăcomie, dorință de putere, trufie, răzbunare adică acele elemente strict specifice omului și nu animalelor. Astfel, pe lângă gâlceava ruso-ucraineană (am numit-o așa pentru că trebuia să poarte un nume, corect ar fi fost altfel!) a apărut și măcelul dintre israelieni și palestinieni. Ambele conflicte care, din păcate, ar putea degenera în al treilea război mondial, repet, nu au ca punct de plecare vreo foamete sau vreun iminent pericol pentru omul de rând. Ele au ca factori generatori pe potentații planetei care, în cazul Orientului Mijlociu, profită de toate relele religiilor asmuțindu-și adepții unii contra altora cu Biblia sau Coranul în mână. Dacă în primul conflict amintit e vorba de lăcomie și putere, în cel de-al doilea caz intervin considerente de ordin religios care, în loc să ostoiască pofta de sânge și răzbunare, au accelerat la maximum pe pedala urii, a intoleranței, a răzbunării. Oricât și oricum am privi acolo, spre Țara Sfântă, nu putem să nu observăm că religia a fost de-a lungul mileniilor izvor de gâlceavă și nu de armonie, de ură și nu de dragoste, de intoleranță și nu de împăciuire. Astfel, reprezentanții bisericilor, ai sinagogilor, moscheilor sau alte asemenea așezăminte de cult au propovăduit dintotdeauna un extrem de segregaționist curent, și anume faptul că ceilalți, de alte religii, sunt păgâni, dușmani, reprezentanți ai diavolului și răului pe pământ în timp ce ei, propovăduitorii, erau stăpânii adevărului absolut, ei erau aleșii Domnului și din această postură erau chemați să nimicească răul și să propovăduiască binele. Cum s-ar spune, ai lor buni, ceilalți, absolut toți, răi. Sunt creștin ortodox, dar mă dezic total de ideea precum că musulmanii, budiștii sau alții ca ei ar fi păgâni, ar reprezenta răul împotriva căruia trebuie să luptăm. Nu o să fac eu aici teoria plăcintei, dar cred că Dumnezeu este unul singur, numele lui fiind adaptat de fiecare neam, după obiceiurile lui. Altfel, cum am putea să catalogăm un prunc proaspăt născut într-o altă religie? Păgân, anticrist, diavol, demon? Ce vină are copilul că s-a născut creștin, musulman, budist? Și-a ales el religia care să-i fie far? Categoric, nu! Drept urmare, învățămintele șefilor religiilor care separă oamenii în buni și răi doar ținând cont de apartenența lor la un cult sau altul este, fără îndoială, o metodă perversă de a-și consolida puterea, de a-și desăvârși expansiunea prin mințile îndobitocite ale unor oameni care gândesc doar până la gardul bătăturii și absolut deloc în afara lui. Așadar, doar mințile îndobitocite pot fi canalizate pe acest făgaș al urii, răzbunării și intoleranței. Probabil dacă arta și cultura (ambele fiind daruri divine, să fie foarte clar!) ar fi fost organizate precum religiile lumii, nu s-ar mai fi înregistrat nici războaie și nici alte asemenea tragedii provocate de om. Pentru că iubitorii de frumos nu pot fi răi, nu pot fi crunți, nu pot fi nepăsători la suferințele celor din jur. De altfel, sunt absolut convins că dragostea de Dumnezeu este cel puțin sinonimă cu dragostea de frumos, numai că propovăduitorii cu capete pătrate au transformat-o după interesele și năzuințele lor mici fără să gândească măcar o secundă că unde este ură, unde mor oameni, unde este urât, nu există Dumnezeu. Dumnezeu este în pace, în vorbă bună, în iubire, în armonie și nu în doctrinele propovăduite de niște lideri religioși care de-a lungul istoriei au promovat intoleranța și ura. Să fie foarte clar, nici creștinii, nici musulmanii și nici ceilalți reprezentanți ai altor culte nu sunt aleșii lui Dumnezeu atâta vreme cât nu dragostea le călăuzește acțiunile. Până și un canibal din junglă ar putea fi mai curat și mai lipsit de păcate în fața Domnului, atâta vreme cât prin acțiunile sale nu face altceva decât să supraviețuiască el și familia lui. Mult mai păcătoși și strâmbi sunt canibalii cu religie care mănâncă, la figurat desigur, suflete, destine și speranțe…
Canibalii religioși – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Desființați Eurovision-ul! -Dumitru MONACU, scriitor
O vorbă înțeleaptă, larg răspândită, spune că gusturile nu se discută. Sunt întru totul de acord că deosebirile structurale care există între oameni afectează...
Editorial
Ăștia chiar nu-și dau seama cât sunt de penibili? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Campanie electorală, desigur, astfel că nu trebuie să ne mire faptul că indivizii care visează să ne spolieze în următorii patru ani nu se...
Editorial
Cine, ce și cât plătește – Virgil COSMA, jurnalist
Bugetul de subvenții acordate partidelor aprobat de Guvern pentru 2024 este cel mai mare din istorie: 314 milioane de lei, sumă din care PSD...
Editorial
Politica ONG-urilor – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee dacă și câți dintre dumneavoastră ați sesizat începutul schimbării de paradigmă din politica românească. Pentru că cel puțin aici la noi...
Editorial
La treabă, domnilor inventatori! – Dumitru MONACU, scriitor
Analizând toate trăsăturile și caracteristicile cu care oamenii au fost înzestrați de către Divinitate, constatăm lesne o corespondență clară cu lumea animalelor în ceea...
Editorial
Buzz House – o mizerie ipocrită – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Din lipsă de ceva mai bun, zilele acestea am ajuns pe la Buzz House. Filmul, nu altceva... Și pot spune că m-am îngrozit de-a...
Editorial
Un nou omagiu Poetului… – Lucia OLARU NENATI, scriitor
…îl semnează recent unul dintre botoșănenii ce n-au încetat să caute, să cerceteze, să găsească, să îmbogățească amintirea mereu neodihnită a Luceafărului. Acesta se...
Editorial
Măsura corectă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în campanie electorală și mesajele curg gârlă din toate părțile. Problema e că sunt cam lipsite de substanță, din categoria „am marcat și...
Editorial
Cine ne sunt fariseii – Virgil COSMA, jurnalist
Majoritatea covârșitoare a creștinilor din România au serbat ieri și azi Învierea Domnului. Stabilirea datei pascale e complicată datorită utilizării unor calendare diferite în...
Editorial
Nostalgici, dar suciți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
Editorial
Avem „di tăti” aici în Botoșani! – Dumitru MONACU, scriitor
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Botoșani
cer acoperit de nori
10.6
°
C
10.6
°
10.6
°
70 %
1.7kmh
94 %
joi
17
°
vin
19
°
sâm
12
°
Dum
20
°
lun
21
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Tot ăsta rămâne cel mai bun sistem antifurt la români. Mai ales că e și ieftin.
EDITORIAL
O vorbă înțeleaptă, larg răspândită, spune că gusturile nu se discută. Sunt întru totul de acord că deosebirile structurale care există între oameni afectează...
EPIGRAMA ZILEI
Au plecat toți în vacanță
Chiar de nu și-au fixat ruta,
Au lăsat în schimb, în clanță,
Un bilet : NEAM DUS CU PLUTA !
Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...