Nu am absolut niciun dubiu că omul este cea mai feroce viețuitoare de pe pământ. Șarpele, pantera, leul, hiena, rechinul, uliul sau alte asemenea vietăți sunt mici copii pe lângă oameni, întrucât ele atacă și ucid numai și numai datorită unor instincte primare și necesități primordiale, cum ar fi hrana și uneori frica. Omul în schimb, deși are ce mânca și ce bea deși e oarecum în afară de orice pericol în habitatul său, este adeseori împins de niște ciudate forțe derivate din dorința de putere, răzbunare, trufie, iluzorie justiție sau alte asemenea metehne specific umane, către atrocități greu de imaginat. Nu o să răsfoim paginile sângeroase din istoria omenirii, pentru că ne-ar trebui o eternitate și ceva să trecem în revistă multitudinea de conflicte care au înroșit pământul și au înnegrit sufletele contemporanilor. În ultimii aproape doi ani am consemnat două mari focare de conflict pe planeta noastră, ambele iscate nu din cauza hranei și nici a fricii, ci din lăcomie, dorință de putere, trufie, răzbunare adică acele elemente strict specifice omului și nu animalelor. Astfel, pe lângă gâlceava ruso-ucraineană (am numit-o așa pentru că trebuia să poarte un nume, corect ar fi fost altfel!) a apărut și măcelul dintre israelieni și palestinieni. Ambele conflicte care, din păcate, ar putea degenera în al treilea război mondial, repet, nu au ca punct de plecare vreo foamete sau vreun iminent pericol pentru omul de rând. Ele au ca factori generatori pe potentații planetei care, în cazul Orientului Mijlociu, profită de toate relele religiilor asmuțindu-și adepții unii contra altora cu Biblia sau Coranul în mână. Dacă în primul conflict amintit e vorba de lăcomie și putere, în cel de-al doilea caz intervin considerente de ordin religios care, în loc să ostoiască pofta de sânge și răzbunare, au accelerat la maximum pe pedala urii, a intoleranței, a răzbunării. Oricât și oricum am privi acolo, spre Țara Sfântă, nu putem să nu observăm că religia a fost de-a lungul mileniilor izvor de gâlceavă și nu de armonie, de ură și nu de dragoste, de intoleranță și nu de împăciuire. Astfel, reprezentanții bisericilor, ai sinagogilor, moscheilor sau alte asemenea așezăminte de cult au propovăduit dintotdeauna un extrem de segregaționist curent, și anume faptul că ceilalți, de alte religii, sunt păgâni, dușmani, reprezentanți ai diavolului și răului pe pământ în timp ce ei, propovăduitorii, erau stăpânii adevărului absolut, ei erau aleșii Domnului și din această postură erau chemați să nimicească răul și să propovăduiască binele. Cum s-ar spune, ai lor buni, ceilalți, absolut toți, răi. Sunt creștin ortodox, dar mă dezic total de ideea precum că musulmanii, budiștii sau alții ca ei ar fi păgâni, ar reprezenta răul împotriva căruia trebuie să luptăm. Nu o să fac eu aici teoria plăcintei, dar cred că Dumnezeu este unul singur, numele lui fiind adaptat de fiecare neam, după obiceiurile lui. Altfel, cum am putea să catalogăm un prunc proaspăt născut într-o altă religie? Păgân, anticrist, diavol, demon? Ce vină are copilul că s-a născut creștin, musulman, budist? Și-a ales el religia care să-i fie far? Categoric, nu! Drept urmare, învățămintele șefilor religiilor care separă oamenii în buni și răi doar ținând cont de apartenența lor la un cult sau altul este, fără îndoială, o metodă perversă de a-și consolida puterea, de a-și desăvârși expansiunea prin mințile îndobitocite ale unor oameni care gândesc doar până la gardul bătăturii și absolut deloc în afara lui. Așadar, doar mințile îndobitocite pot fi canalizate pe acest făgaș al urii, răzbunării și intoleranței. Probabil dacă arta și cultura (ambele fiind daruri divine, să fie foarte clar!) ar fi fost organizate precum religiile lumii, nu s-ar mai fi înregistrat nici războaie și nici alte asemenea tragedii provocate de om. Pentru că iubitorii de frumos nu pot fi răi, nu pot fi crunți, nu pot fi nepăsători la suferințele celor din jur. De altfel, sunt absolut convins că dragostea de Dumnezeu este cel puțin sinonimă cu dragostea de frumos, numai că propovăduitorii cu capete pătrate au transformat-o după interesele și năzuințele lor mici fără să gândească măcar o secundă că unde este ură, unde mor oameni, unde este urât, nu există Dumnezeu. Dumnezeu este în pace, în vorbă bună, în iubire, în armonie și nu în doctrinele propovăduite de niște lideri religioși care de-a lungul istoriei au promovat intoleranța și ura. Să fie foarte clar, nici creștinii, nici musulmanii și nici ceilalți reprezentanți ai altor culte nu sunt aleșii lui Dumnezeu atâta vreme cât nu dragostea le călăuzește acțiunile. Până și un canibal din junglă ar putea fi mai curat și mai lipsit de păcate în fața Domnului, atâta vreme cât prin acțiunile sale nu face altceva decât să supraviețuiască el și familia lui. Mult mai păcătoși și strâmbi sunt canibalii cu religie care mănâncă, la figurat desigur, suflete, destine și speranțe…
Canibalii religioși – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o...
Editorial
Oare dacă ascultam muzică adevărată ne era mai bine? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc - prea mult spus plimbare. Și acolo,...
Editorial
E musai să facem politică, oameni buni! – Dumitru MONACU, scriitor
Mulți, foarte mulți români, sătui până peste cap de indolența, incompetența, arivismul, nesimțirea, lipsa de caracter ș.a. (lista ar mai putea continua mult și...
Botoșani
cer senin
12.7
°
C
12.7
°
8.8
°
77 %
1.4kmh
0 %
lun
20
°
mar
20
°
mie
21
°
joi
22
°
vin
22
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Cei de la spital au blocat accesul pentru maşinile ce încurcă pompierii ca să iasă şi ei măcar o dată bine la simularea de...
EDITORIAL
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
EPIGRAMA ZILEI
Ne țin calea, mai mult goale,
Cu sânii în vânt, frivoli,
Unele ne bagă-n boale,
Altele în ... boli!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...