Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o inițiativă zglobie. Este vorba de un mastodont din oțel și beton, înalt de peste 15 metri, care se va amplasa pe locul unde în urmă cu 44 de ani, un nefericit accident de circulație s-a soldat cu pierderea a 48 de vieți. Am folosit cuvântul „mastodont” nu întâmplător, ci pentru că termenul uzitat de către autorități nu mi se pare la locul lui. Adică monument! Conform DEX-ului, un monument nu este altceva decât o „operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile”. Or în cazul de față, ar trebui să punem egal între eveniment și tragedie, că partea a doua a definiției, e clar, iese din discuție. Că asta a fost atunci, în iunie 1980: o tragedie și nicidecum un eveniment! Este într-adevăr o obișnuință la noi la români, marcarea locului prin amplasarea unei cruci, acolo unde s-a stins o viață. Dar de aici și până la a ridica un mastodont, e cale lungă și nepotrivită. Cu toată pioșenia, regretul și respectul pentru cei decedați atunci, consider că o cruce pe care să fie inscripționate numele celor 48 de persoane ar fi fost din toate punctele de vedere mai potrivită decât un așa zis monument. Așa ar fi fost și creștinește, și normal, și justificat. Numai că dezmățul pe bani publici și erorile catastrofale în aprecierea priorităților conduc la apariția prin localitățile patriei a fel de fel de edificii care nu au vreo legătură cu năzuințele, necesitățile și dorințele oamenilor. Astfel, s-au construit săli de sport în localități unde tinerii sunt păsări rare, parcuri prin sate prăfuite, terenuri de fotbal în pantă, aducțiuni de apă racordate la magistrale total subdimensionate și lista ar putea continua mult și bine. Stabilirea priorităților în cheltuirea banului public nu ar trebui să fie apanajul vreunui primar sau președinte de CJ, ci al locuitorilor. Așa cum se întâmplă de exemplu în Elveția, unde orice problemă legată de interesele obștii se rezolvă numai după consultarea oamenilor, de obicei prin referendumuri. Înțeleg, cazul acestei construcții ce va străjui drumul Botoșani – Suceava nu are decât o importanță emoțională pentru cetățenii din zonă, mai ales că printre cele 48 de victime nu se regăseau consăteni de-ai lor. Și atunci, îmi pun fireasca întrebare: cine se va opri să se reculeagă în câmp, în afara satului, într-o zonă în care nu există niciun refugiu sau o parcare? Cât privește similitudinea de termeni făcută de către autorități (eveniment cu tragedie, adică!) este într-adevăr mișcătoare ținând cont că atât de mulți oameni și-au pierdut viața acolo. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată că există un loc pe pământul acesta unde au pierit și mai mulți români, cam dublul locuitorilor din municipiul Botoșani și nu există acolo nici măcar o cruce de mormânt! Asta ca să vedeți cât de mult contează pentru autorități viețile oamenilor. Unde mai pui că acei în jur de 200 de mii de compatrioți morți la Stalingrad (Cotul Donului) în anul de grație 1943 au murit pentru că țara i-a trimis acolo! Oricât de multă ciudă ar fi avut rușii atunci pe români, nu cred că dacă li s-ar fi solicitat un metru pătrat de pământ de pe colinele Donului pentru o cruce, ar fi refuzat. Mai ales că acolo, la Stalingrad, au pierit nu politicieni, nu reprezentanți ai protipendadei românești din acea perioadă, nu exponenți ai justiției sau serviciilor, ci plugari și meseriași de la talpa țării. Adică cei care sunt trimiși carne de tun în prima linie pentru a pune în aplicare proiectele gulerelor albe. Știu, paralela pe care am făcut-o între Huțani și Stalingrad nu prea are noimă, dar de mult timp mă chinuie o întrebare: chiar nu meritau acei nefericiți o cruce, acolo, la ruși? Repet au fost cam 200 de mii de români care și-au dat duhul acolo, pe malul Donului care numai liniștit n-a fost atunci! Revenind la timpurile pe care le trăim și la megalomania asta cu așa-zisul monument, rămân la ideea că acolo la Huțani trebuia construită o troiță simplă, dar plină de semnificații și care nu ar fi costat mai mult de 2-3 mii de euro. Și atunci nu-i normal să ne întrebăm cui ajută oare o construcție megalomană care costă cu mult peste o sută de mii de euro? Eu cred că nici măcar celor care se vor opri pe acolo pentru selfie-uri…
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Oare dacă ascultam muzică adevărată ne era mai bine? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc - prea mult spus plimbare. Și acolo,...
Editorial
E musai să facem politică, oameni buni! – Dumitru MONACU, scriitor
Mulți, foarte mulți români, sătui până peste cap de indolența, incompetența, arivismul, nesimțirea, lipsa de caracter ș.a. (lista ar mai putea continua mult și...
Botoșani
cer senin
14.3
°
C
17.6
°
13.9
°
52 %
2.8kmh
0 %
lun
13
°
mar
20
°
mie
20
°
joi
21
°
vin
22
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Antrenorul FC Botoșani cățărat pe gard pentru ultimele indicații la meciul cu Dinamo.
EDITORIAL
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
EPIGRAMA ZILEI
S-a enervat și a urlat
De s-a cutremurat orașul
Când și-a găsit soțul în pat
Cu ... iepurașul!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...
corect.