Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o inițiativă zglobie. Este vorba de un mastodont din oțel și beton, înalt de peste 15 metri, care se va amplasa pe locul unde în urmă cu 44 de ani, un nefericit accident de circulație s-a soldat cu pierderea a 48 de vieți. Am folosit cuvântul „mastodont” nu întâmplător, ci pentru că termenul uzitat de către autorități nu mi se pare la locul lui. Adică monument! Conform DEX-ului, un monument nu este altceva decât o „operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile”. Or în cazul de față, ar trebui să punem egal între eveniment și tragedie, că partea a doua a definiției, e clar, iese din discuție. Că asta a fost atunci, în iunie 1980: o tragedie și nicidecum un eveniment! Este într-adevăr o obișnuință la noi la români, marcarea locului prin amplasarea unei cruci, acolo unde s-a stins o viață. Dar de aici și până la a ridica un mastodont, e cale lungă și nepotrivită. Cu toată pioșenia, regretul și respectul pentru cei decedați atunci, consider că o cruce pe care să fie inscripționate numele celor 48 de persoane ar fi fost din toate punctele de vedere mai potrivită decât un așa zis monument. Așa ar fi fost și creștinește, și normal, și justificat. Numai că dezmățul pe bani publici și erorile catastrofale în aprecierea priorităților conduc la apariția prin localitățile patriei a fel de fel de edificii care nu au vreo legătură cu năzuințele, necesitățile și dorințele oamenilor. Astfel, s-au construit săli de sport în localități unde tinerii sunt păsări rare, parcuri prin sate prăfuite, terenuri de fotbal în pantă, aducțiuni de apă racordate la magistrale total subdimensionate și lista ar putea continua mult și bine. Stabilirea priorităților în cheltuirea banului public nu ar trebui să fie apanajul vreunui primar sau președinte de CJ, ci al locuitorilor. Așa cum se întâmplă de exemplu în Elveția, unde orice problemă legată de interesele obștii se rezolvă numai după consultarea oamenilor, de obicei prin referendumuri. Înțeleg, cazul acestei construcții ce va străjui drumul Botoșani – Suceava nu are decât o importanță emoțională pentru cetățenii din zonă, mai ales că printre cele 48 de victime nu se regăseau consăteni de-ai lor. Și atunci, îmi pun fireasca întrebare: cine se va opri să se reculeagă în câmp, în afara satului, într-o zonă în care nu există niciun refugiu sau o parcare? Cât privește similitudinea de termeni făcută de către autorități (eveniment cu tragedie, adică!) este într-adevăr mișcătoare ținând cont că atât de mulți oameni și-au pierdut viața acolo. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată că există un loc pe pământul acesta unde au pierit și mai mulți români, cam dublul locuitorilor din municipiul Botoșani și nu există acolo nici măcar o cruce de mormânt! Asta ca să vedeți cât de mult contează pentru autorități viețile oamenilor. Unde mai pui că acei în jur de 200 de mii de compatrioți morți la Stalingrad (Cotul Donului) în anul de grație 1943 au murit pentru că țara i-a trimis acolo! Oricât de multă ciudă ar fi avut rușii atunci pe români, nu cred că dacă li s-ar fi solicitat un metru pătrat de pământ de pe colinele Donului pentru o cruce, ar fi refuzat. Mai ales că acolo, la Stalingrad, au pierit nu politicieni, nu reprezentanți ai protipendadei românești din acea perioadă, nu exponenți ai justiției sau serviciilor, ci plugari și meseriași de la talpa țării. Adică cei care sunt trimiși carne de tun în prima linie pentru a pune în aplicare proiectele gulerelor albe. Știu, paralela pe care am făcut-o între Huțani și Stalingrad nu prea are noimă, dar de mult timp mă chinuie o întrebare: chiar nu meritau acei nefericiți o cruce, acolo, la ruși? Repet au fost cam 200 de mii de români care și-au dat duhul acolo, pe malul Donului care numai liniștit n-a fost atunci! Revenind la timpurile pe care le trăim și la megalomania asta cu așa-zisul monument, rămân la ideea că acolo la Huțani trebuia construită o troiță simplă, dar plină de semnificații și care nu ar fi costat mai mult de 2-3 mii de euro. Și atunci nu-i normal să ne întrebăm cui ajută oare o construcție megalomană care costă cu mult peste o sută de mii de euro? Eu cred că nici măcar celor care se vor opri pe acolo pentru selfie-uri…
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
![editorial-logo](https://static.monitorulbt.ro/wp-content/uploads/2017/11/editorial-logo-696x456.jpg)
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
SUSȚINE MONITORUL DE BOTOȘANI
Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Bugetarii de la privat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Acum ceva timp discutam cu un corporatist care, printre altele, se plângea de programul infernal. Prea multă muncă, prea multe sarcini și prea puțin...
Editorial
Suverani și deștepți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E an electoral, prin urmare e firesc ca discuțiile cu pretenții patriotice să ocupe o mare parte din timpul românilor, mai ales a celor...
Editorial
Moși burtoși versus cârlani năzdrăvani – Dumitru MONACU, scriitor
După cum era de așteptat, recentul atentat asupra lui Donald Trump a stârnit o sumedenie de comentarii, analize, și câte și mai câte luări...
Editorial
Soluții există, voință mai greu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
România a luat-o razna rău de tot. Și, cu zi ce trece, e tot mai rău, nici măcar un semn că situația ar avea...
Editorial
Calea spre stabilitate în cuplu – Dumitru MONACU, scriitor
Probabil energiile cele mai puternice care nu provin direct din lumea materială își au izvorul din două zone pe cât de complexe, pe atât...
Editorial
Aspiratorul guvernamental – Virgil COSMA, jurnalist
Creșterea salariului minim brut pe economie de la începutul acestei luni este cea mai mare în procente din ultimii 20 de ani. Pentru cei...
Editorial
Un ostaș în slujba lui – Ciprian MITOCEANU, scriitor
A devenit oficial. Ostașul s-a săturat să tot stea în slujba țării și vrea președinte. Nu știm sigur dacă visează să doarmă la Cotroceni...
Editorial
Dumnezeu ne-a dat! – Dumitru MONACU, scriitor
Lenea și neștiința reprezintă cu siguranță două obstacole puternice în dezvoltarea unei nații. Convinși de acest lucru, românii au adaptat și ironizat aceste metehne...
Editorial
Cât am evoluat? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
La primul congres al PMR - 21-23 februarie 1948, interpelat de Petru Groza, care i-a atras atenția că închisorile sunt pline de țărani și...
Editorial
Droguri, politică și bani – Dumitru MONACU, scriitor
Zilnic, pe posturile de televiziune naționale ni se prezintă accidente de circulație, crime, violuri, distrugeri, toate având același numitor comun, consumul de droguri. Tot...
Editorial
La cât de rău e, e încă bine – Ciprian MITOCEANU, scriitor
S-a terminat cu Evaluarea Națională, s-a terminat și cu Bacalaureatul. Examene și examene, cu rezultate previzibile, care se repetă de la an la an....
Editorial
Răscrucea dintre lumi – Virgil COSMA, jurnalist
Ceea ce era de așteptat să se întâmple în Statele Unite s-a întâmplat. Pentru cei care urmăresc cât de cât mișcările politice și sociale...
Editorial
Cascada minciunilor – Cătălin MORARU, redactor șef
Oamenii sunt adesea atrași de idei autoritare deoarece sunt deranjați de complexitate. Nu le place divizarea. Preferă unitatea. O avalanșă bruscă de diversitate -...
Editorial
Țopăială politică made PSD&PNL – Dumitru MONACU, scriitor
Anul 2024 va intra în istoria contemporană a României ca fiind reperul temporal ce a adunat în jurul lui maximum de scrutine electorale posibile...
Editorial
Mai merită să fii cinstit în țara asta? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Protestul întreprinzătorilor și contabililor a trecut cam neobservat, ceea ce le-a dat curaj celor care au pretenția să ne păstorească până în veac. Ciolacu...
Editorial
Lebăda și cântecul ei – Dumitru MONACU, scriitor
După cum probabil ați observat, nu sunt genul de om care să se lingușească pe lângă cineva, indiferent de poziție, bogăție și influență. Nu...
Botoșani
cer fragmentat
17
°
C
18.8
°
15.5
°
96 %
2kmh
68 %
sâm
29
°
Dum
34
°
lun
28
°
mar
27
°
mie
29
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Acum ceva timp discutam cu un corporatist care, printre altele, se plângea de programul infernal. Prea multă muncă, prea multe sarcini și prea puțin...
EPIGRAMA ZILEI
Starea lui, cumva ciudată
Nu este deloc ingrată
Și așa o să rămână
Deși mulți ... îl au la mână!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...
corect.