Nu cred să fie mai mare de cinci la sută procentul românilor care în viața lor n-au dat sau n-au primit șpagă. Vrem-nu vrem, șpaga în România a fost și este un sport național sau, dacă e să ne referim la dimensiune, un sport de masă. Cum o analiză amplă a acestui flagel al nației am făcut-o într-un editorial trecut, „Instituția șpăgii la români”, astăzi voi încerca să nuanțez niște aspecte care de multe ori nu sunt băgate în seamă. Cine spune că înainte de 1989 nu se apela la asemenea „strategii” de rezolvare a unor probleme, se înșală amarnic. Chiar PCR însemna, după unii, Pile, Cunoștințe, Relații. Deosebirea dintre astăzi și atunci constă în valoarea șpăgii. Dacă în urmă cu patru decenii se „investeau” un Kent, o Alvorada (pentru necunoscători, asta era o banală pungă de cafea!), un whisky, un caș, un but de purcel sau o masă la restaurant, astăzi s-a ajuns la sume fantastic de mari și când spun asta nu mă refer la acele parandărături de milioane de euro „rezultat” al afacerilor cu statul ci la „micile” atenții variind de la câteva sute de lei la mii și mii de euro. Din capul locului vreau să menționez faptul că scandalul izbucnit la Spitalul Mavromati nu este absolut deloc singular în România. În orice spital, în orice instituție a statului (aici le includ, desigur, și pe cele administrative) ocuparea unui post, arareori se face „pe bune”. Cine ar fi de vină? Bineînțeles că vom sări toți în sus și vom da un răspuns devenit lemă sau axiomă: factorul politic! El e cel care oblăduiește sau chiar încurajează acest sistem de lucru. Reticența mare apare la o a doua întrebare la fel de pertinentă ca prima: Cine e de vină pentru factorul politic? Ei, aici intrăm în horă fiecare dintre noi. Singura obiecție în acest caz se referă la veridicitatea unui citat atribuit fals lui Mark Twain care spune așa: „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” Dar, să lăsăm divagațiile și să revenim la șpaga noastră cea de toate zilele și nu oricare ci aceea practicată în sfera profesională. Există o șpagă alfa care apare chiar în momentul venirii pe lume a individului: obligați sau nu de realități, părinții nou născutului îndeasă plicul în buzunarul halatului medicului de la maternitate pentru ca acesta să fie „mai atent” cu viitoarea mamă. Urmând literele alfabetului grecesc, întâlnim apoi șpaga beta în momentul în care părinții vor să-l dea la grădiniță pe micuț. Și aici, pentru mai bine, se dă plicul ori vreunei educatoare mai înțepate, ori directoarei de grădiniță ori vreunei persoane care are influență acolo unde orice copil ar trebui să fie mai egal decât toți egalii! Urmează școala. O școală bună, cu învățători sau profesori de renume, cu încadrare corespunzătoare este, bineînțeles, terenul unde se dezvoltă șpaga gamma. Și tot așa, până când, copilul ajuns adult vrea să-și câștige singur pâinea. Aici, la angajare, intervine șpaga omega, adică ultima și cea mai dăunătoare. Dăunătoare din mai multe considerente. Primul ar fi că un incompetent ocupă locul unui competent. Cum acest fenomen se practică numai la instituțiile de stat, e logic că aceasta este calea de înmulțire a „catastrofelor” din administrație, învățământ, sănătate, justiție și așa mai departe. Urmarea va fi că aceste catastrofe ne vor trata la spital, ne vor școli copiii, ne vor determina viața socială sau ne vor împărți dreptatea. Efectele vor fi și ele, de bună seamă, catastrofale! Al doilea considerent pentru care devine extrem de dăunătoare o asemenea practică derivă din ceea ce se poate numi continuitatea flagelului întrucât cel angajat pe șpagă și ajuns cumva la un oarecare nivel de decizie, va proceda la fel în continuare din alte două motive justificate temeinic în mintea lui. Primul este acela că așa se practică, așa e normal iar al doilea este pentru a-și recupera investiția (șpaga dată, adică!) după un oarecare timp. Resorturile care țin în viață un așa sistem sunt, fără îndoială de sorginte politică și când spun asta mă gândesc la modul în care a fost păstorită turma noastră mioritică în ultimii 30 de ani. Adică prin furtișaguri, minciuni, șmenuri și fraude care, vizibile din avion, l-au influențat și pe cetățeanul de rând. Acesta, după posibilitățile lui a încercat să se adapteze și el la noile … condiții de viață. Astfel, toate șpăgile, fraudele, hoțiile care se întâlnesc azi la nivel mediu sau aproape de talpa țării, nu reprezintă altceva decât reflexia provenită din vârful ierarhiei. „Dacă ăia fură cu milioanele, eu de ce să nu pun botul la 50 de euro sau mai mult?” Cam așa gândește o mare parte dintre românii de rând. Astfel s-a generalizat în România această molimă a șpăgii care, pentru a putea fi ordonată și pusă pe căprării ar trebui să renunțăm la clasicul alfabet grecesc și să-l implementăm pe cel khmer ce conține nu mai puțin de 74 de litere. Și s-ar putea ca nici acestea să nu ajungă…
Șpăgile omega – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Desființați Eurovision-ul! -Dumitru MONACU, scriitor
O vorbă înțeleaptă, larg răspândită, spune că gusturile nu se discută. Sunt întru totul de acord că deosebirile structurale care există între oameni afectează...
Editorial
Ăștia chiar nu-și dau seama cât sunt de penibili? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Campanie electorală, desigur, astfel că nu trebuie să ne mire faptul că indivizii care visează să ne spolieze în următorii patru ani nu se...
Editorial
Cine, ce și cât plătește – Virgil COSMA, jurnalist
Bugetul de subvenții acordate partidelor aprobat de Guvern pentru 2024 este cel mai mare din istorie: 314 milioane de lei, sumă din care PSD...
Editorial
Politica ONG-urilor – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee dacă și câți dintre dumneavoastră ați sesizat începutul schimbării de paradigmă din politica românească. Pentru că cel puțin aici la noi...
Editorial
La treabă, domnilor inventatori! – Dumitru MONACU, scriitor
Analizând toate trăsăturile și caracteristicile cu care oamenii au fost înzestrați de către Divinitate, constatăm lesne o corespondență clară cu lumea animalelor în ceea...
Editorial
Buzz House – o mizerie ipocrită – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Din lipsă de ceva mai bun, zilele acestea am ajuns pe la Buzz House. Filmul, nu altceva... Și pot spune că m-am îngrozit de-a...
Editorial
Un nou omagiu Poetului… – Lucia OLARU NENATI, scriitor
…îl semnează recent unul dintre botoșănenii ce n-au încetat să caute, să cerceteze, să găsească, să îmbogățească amintirea mereu neodihnită a Luceafărului. Acesta se...
Editorial
Măsura corectă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în campanie electorală și mesajele curg gârlă din toate părțile. Problema e că sunt cam lipsite de substanță, din categoria „am marcat și...
Editorial
Cine ne sunt fariseii – Virgil COSMA, jurnalist
Majoritatea covârșitoare a creștinilor din România au serbat ieri și azi Învierea Domnului. Stabilirea datei pascale e complicată datorită utilizării unor calendare diferite în...
Editorial
Nostalgici, dar suciți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
Editorial
Avem „di tăti” aici în Botoșani! – Dumitru MONACU, scriitor
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Botoșani
cer acoperit de nori
16.6
°
C
16.6
°
16.6
°
48 %
4kmh
88 %
mie
16
°
joi
17
°
vin
19
°
sâm
17
°
Dum
24
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Tot ăsta rămâne cel mai bun sistem antifurt la români. Mai ales că e și ieftin.
EDITORIAL
O vorbă înțeleaptă, larg răspândită, spune că gusturile nu se discută. Sunt întru totul de acord că deosebirile structurale care există între oameni afectează...
EPIGRAMA ZILEI
Au plecat toți în vacanță
Chiar de nu și-au fixat ruta,
Au lăsat în schimb, în clanță,
Un bilet : NEAM DUS CU PLUTA !
Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...