În aceste zile ar trebui să sărbătorim Revoluția și să-i comemorăm pe eroii ei. Care? Aceia pe care i-am cunoscut personal sau din relatări demne de încredere. Fiindcă dintre cei recunoscuți oficial de către statul român, cu acte în regulă și răsplată materială, sunt în mare parte niște impostori. Dacă în momentele de entuziasm generate de prăbușirea unei dictaturi odioase nu am prea înțeles de ce niciunul dintre gloanțele care ciuruiau clădirea fostului sediu al CC al PCR nu ajungea nici măcar prin apropierea balconului din care vorbeau mulțimii corifeii noii ordini sociale, nu a trecut nicio lună până ne-am dumirit. La jumătatea acelui ianuarie adevărul ieșise deja la iveală. Aflaserăm cine sunt cei implicați și termenii peiorativi ca Loviluție sau Marea Înghesuială erau pe buzele tuturor. Asta, neoficial.
Oficial, în actele statului, impostorii – deveniți celebri în foarte scurt timp – au ocupat toate funcțiile cheie ale instituțiilor vremii. Iar pentru cei care nu au mai avut loc au fost inventate instituții noi. Nu cu mult mai târziu tot ei, deveniți parlamentari, miniștri și administratori ai puterii locale, și-au acordat singuri decorații, privilegii instituționale și, mai ales, materiale. Sub presiunea mulțimii, tot ei, impostorii, de la înălțimea puterii dobândite, au mimat incriminarea unor presupuși vinovați de manipulare, deturnarea voinței populare și crime în masă. Dosarele nu au fost soluționate vreodată și nici nu vor fi atâta vreme cât protagoniștii lor sunt în viață. Iar generațiile care urmează nu vor mai avea motive nici să incrimineze niște morți și nici să rescrie o istorie tulbure, în care toate mărturiile sunt puse la îndoială chiar și de către cei care au fost contemporani evenimentelor.
Numeroase orașe în care nu s-a tras nici un glonț au fost declarate orașe martir. Mii de oportuniști au alergat pentru a obține certificatul de revoluționar doar pentru că au pătruns în sediul primăriei, au ars portretele cu Ceaușescu și s-au pus în fruntea noilor autorități. Cum au ajuns acolo? A reieșit ulterior că știau cu săptămâni sau chiar luni de zile înainte ce se va întâmpla. În vara anului care a urmat, și-au acordat singuri credite subvenționate, spații comerciale ultracentrale, câte 10.000 de metri pătrați de teren în extravilan sau 500 de metri pătrați de teren în intravilan. Cine erau ei? Erau activiștii PCR din eșaloanele doi și trei, erau fruntașii nomenclaturii comuniste, erau foștii securiști și foștii colaboratori ai poliției politice, cei mai bine informați oameni ai fostului regim.
Au trecut mai bine de 30 ani de atunci, vârsta medie a unei generații. Care, cred eu, cu toate scăpările, hoțiile și iertările ei, și-a făcut datoria: cu zecile de miliarde venite de la Uniunea Europeană în care acea generație a forțat intrarea, cu zecile de miliarde venite de la românii acelei generații care muncesc de se spetesc în Occident, cu zecile de miliarde aduse la noi de investitorii care au prins încredere în țara noastră, cu munca onestă a milioanelor de români care-și văd de viețile lor indiferent de hoțiile celor de la putere, România de azi înregistrează un venit brut pe cap de locuitor de peste zece ori mai mare decât în cea mai bună perioadă a comunismului.
Suntem un popor tolerant, extrem de tolerant chiar și când nu este cazul, dar care atunci când își face bilanțul constată bucuros că, iată, cu toate greșelile și supărările de peste ani, iese pe plus. Anul viitor vom avea patru rânduri de alegeri. Contextul internațional nu este cel pe care l-am visat acum 34 ani și nici pe plan intern nu am reușit să ne valorificăm întregul potențial. De aceea, mă rog lui Dumnezeu să ne dea puterea și luciditatea de a ne menține calea pe care am apucat-o, să alegem rațional și nu emotiv și să lumineze calea noii generații înspre propășire dar cu păstrarea specificului național. Crăciun fericit, tuturor!
