Probabil o mare parte dintre cititori se așteaptă să comentez cumva ieșirea (definitivă!) din scena politică a primarului. Nu o voi face întrucât, consider eu, este nedemn să lovești un om căzut. Că da, Cosmin Andrei este căzut cum nici nu și-a imaginat. Cazul „Andrei” nu reprezintă altceva decât o părticică infimă dintr-o Românie eșuată. O Românie care, cu durere o spun, este creația generației mele. Nu a străinilor, nu a tinerilor frumoși și liberi, nu a unor forțe oculte și nici măcar a neomarxiștilor, suveraniștilor sau globaliștilor. Toată construcția de azi a patriei noastre s-a ridicat pe o temelie putredă pe care generația mea a construit-o cu o încrâncenată migală. Noi, cei cu tâmplele cărunte am ratat întâlnirea cu istoria în 1989 la fel cum ne-am ratat tinerețea mulându-ne pe tiparul comunist. Știu, vor sări mulți în sus că atunci, în comunism, aveam locuri de muncă, aveam case și butelii, aveam siguranța zilei de mâine. Concluzia pe care o pot trage astăzi după ce am întors și pe față și pe dos traiul din acele vremuri este una singură: nu aveam absolut nimic, eram o masă amorfă de manevră programată să se supună. Argumentele pe care vi le voi prezenta sunt deja cunoscute de mulți membri ai generației mele care și-au folosit întrucâtva creierul. În primul rând, locurile de muncă și tot ce deriva din acestea, adică apartament, butelie, frigider și altele erau create artificial printr-o planificare ce nu ținea absolut deloc cont de necesitățile și tendințele societății. Astfel, se consumau doi lei ca să se producă un șurub de un leu și asta cu un singur scop: lumea trebuia să fie ocupată! Să nu cumva să le zburde unora mintea că „dincolo” ar putea fi mai bine. Că erau și unele fabrici și uzine rentabile este irelevant din moment ce peste 80 la sută dintre români munceau cel puțin șase ore pe zi (și soț și soție!) și tot nu le ajungeau banii în condițiile unui trai mizer, auster și cenușiu. Și dacă tot am pomenit de soții, să nu uităm nicicând de „grija” partidului pentru creșterea natalității, concediul de maternitate fiind în deceniul 9 de doar 112 zile după care intrau în scenă pentru îngrijirea micuților, bunicii, mătușile și alte asemenea rude. Că la creșe numai îngrijire maternă nu era! Așadar, generația mea, mai mult sau mai puțin, s-a complăcut într-o astfel de stare de lucruri fără să facă nimic. Nici măcar evenimentele din decembrie 1989 nu au fost generate sau inițiate de către generația mea. Că unii dintre „actori” făceau cumva parte din ea, este o altă gâscă în altă traistă întrucât ei erau situați dintotdeauna de partea cealaltă a baricadei. Așadar nici în acele momente cruciale din decembrie generația mea nu a reacționat. Și-a continuat traseul cu harta în mână, urmărind un drum desenat de predecesori. Un drum care, brusc, se întrerupea imediat după evenimentele din 89. Fără hartă, fără busolă, fără nici un orizont, generația mea a început să calce în străchini sau în bălării fiind condusă spre niște ținte iluzorii precum își dirijează vânatul de către hăitași. Fiecare reprezentant al generației mele aștepta (și încă mai așteaptă!) un tătuc, un far care să îl îndrume. Din nefericire, așa ceva nu mai există, eșuarea fiind totală și ireversibilă. Dar nu acest adevăr este cel mai rău lucru care i s-a întâmplat (sau de care a făcut rost!) generației mele. Problema uriașă se referă la modul în care și-a educat și pregătit copiii și nepoții pentru viață! Nimic din ce i-am învățat noi nu mai are valoare și nici însemnătate întrucât cu totul altele sunt condițiile de azi, cu totul altul este contextul actual politic, social sau economic. Astfel, generația de după noi a intrat în linia întâi a vieții total nepregătită sau, altfel spus, mai plastic, înarmată cu praștii în fața rachetelor balistice și a dronelor. Nu îmi dau seama dacă generația viitoare va fi și ea eșuată dar sacrificată, sigur va fi. Și nu din cauza lor ci numai și numai din cauza noastră, generația eșuată. Copiii și nepoții noștri au intrat într-o lume de care nu știau absolut nimic, comparativ cu noi care aveam fiecare la purtător harta primită de la părinții și bunicii noștri. Noi n-am mai fost capabili să continuăm harta. Și atunci de ce există atâta intoleranță la mulți „combatanți” ai generației mele? Astfel, oameni care nu se întreabă nicio clipă dacă și-au pregătit urmașii pentru vremurile viitoare, critică vehement și lovesc fără milă cu vorbe grele în încercările celor tineri de a-și găsi un drum, o lumină. Pentru că ei nu vor nici tătuc și nici far. Vor vorbe bune și lumină de la noi. Din păcate, generația mea nu este în stare nici în această situație să facă ce trebuie, orbecăind prin beznă și retrăind niște amintiri numite de mulți, cei care confundă tinerețea lor cu comunismul, „nostalgice”!
Gânduri către generația mea – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
România educată, faza pe improvizații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Vești „bune” pentru învățământul românesc. Săptămâna aceasta trebuia să intre în tipografii „Broșura pentru admiterea în liceu”, un document cât se poate de util...
Editorial
Desființați Eurovision-ul! -Dumitru MONACU, scriitor
O vorbă înțeleaptă, larg răspândită, spune că gusturile nu se discută. Sunt întru totul de acord că deosebirile structurale care există între oameni afectează...
Editorial
Ăștia chiar nu-și dau seama cât sunt de penibili? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Campanie electorală, desigur, astfel că nu trebuie să ne mire faptul că indivizii care visează să ne spolieze în următorii patru ani nu se...
Editorial
Cine, ce și cât plătește – Virgil COSMA, jurnalist
Bugetul de subvenții acordate partidelor aprobat de Guvern pentru 2024 este cel mai mare din istorie: 314 milioane de lei, sumă din care PSD...
Editorial
Politica ONG-urilor – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee dacă și câți dintre dumneavoastră ați sesizat începutul schimbării de paradigmă din politica românească. Pentru că cel puțin aici la noi...
Editorial
La treabă, domnilor inventatori! – Dumitru MONACU, scriitor
Analizând toate trăsăturile și caracteristicile cu care oamenii au fost înzestrați de către Divinitate, constatăm lesne o corespondență clară cu lumea animalelor în ceea...
Editorial
Buzz House – o mizerie ipocrită – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Din lipsă de ceva mai bun, zilele acestea am ajuns pe la Buzz House. Filmul, nu altceva... Și pot spune că m-am îngrozit de-a...
Editorial
Un nou omagiu Poetului… – Lucia OLARU NENATI, scriitor
…îl semnează recent unul dintre botoșănenii ce n-au încetat să caute, să cerceteze, să găsească, să îmbogățească amintirea mereu neodihnită a Luceafărului. Acesta se...
Editorial
Măsura corectă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în campanie electorală și mesajele curg gârlă din toate părțile. Problema e că sunt cam lipsite de substanță, din categoria „am marcat și...
Editorial
Cine ne sunt fariseii – Virgil COSMA, jurnalist
Majoritatea covârșitoare a creștinilor din România au serbat ieri și azi Învierea Domnului. Stabilirea datei pascale e complicată datorită utilizării unor calendare diferite în...
Editorial
Nostalgici, dar suciți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
Editorial
Avem „di tăti” aici în Botoșani! – Dumitru MONACU, scriitor
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Botoșani
cer senin
16.6
°
C
17.7
°
16.6
°
40 %
3.7kmh
6 %
joi
17
°
vin
19
°
sâm
12
°
Dum
20
°
lun
23
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Noroc că l-au băgat la bulău pe Dragnea și a unit Iohannis partidele, că era festival și în centru, dar cu altfel de muzică.
EDITORIAL
Vești „bune” pentru învățământul românesc. Săptămâna aceasta trebuia să intre în tipografii „Broșura pentru admiterea în liceu”, un document cât se poate de util...
EPIGRAMA ZILEI
Am înțeles din ce pricini
Marea deloc nu le priește :
El să n-audă de rechini
Iar dumneaei, de … pește!
Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...