Analize, concluzii și … DDT – Dumitru MONACU, scriitor

După o lungă perioadă de convulsii, icnete, sudalme și circ ieftin, iată că febra electorală este, momentan, pe punctul de a se stabiliza. Va urma o perioadă de vacanță, timp în care nu se va mai mișca nimic semnificativ în România pe piața investițiilor. Primarii își vor arunca, cu ușurare, căștile de protecție prin rigolele ce încep să se crape sau pe arăturile năpădite de buruieni și se vor retrage pe terase răcoroase, acompaniați de dulăii credincioși care i-au însoțit în campanie și care, normal, așteaptă ciolanele promise. Buldozerele, asfaltul, camioanele cu pietriș sau compresoarele vor deveni amintire. Perdanții se vor face mici și vor sta o bucată de timp ascunși după tufișuri, înghițind în gol cu gândul la berea cea scumpă și rece de pe masa care înspre miezul nopții va deveni, acolo unde nevestele primarilor merg la culcare devreme, ring de dans pentru balerinele cu sutienul făcut portofel de ocazie. Viața, așadar, merge înainte și după scrutin. Un scrutin care, în linii mari, nu s-a deosebit cu nimic de ultimele, dar care, aici la Botoșani, a avut niște trăsături cumva specifice. Una dintre ele se referă, cu siguranță, la carcaletele electoral cu care PSD și PNL și-au amețit alegătorii. Mă refer la participarea pe liste comune la europarlamentare și individual la celelalte probe. O asemenea strategie nu s-a mai înregistrat niciodată pe la noi. Dacă a fost de bine sau de rău, rămâne de văzut. Apoi, este de remarcat exodul unui grup de primari liberali către social democrați. Cum în politică loialitatea, onoarea, recunoștința și fidelitatea lipsesc cu desăvârșire, o încercare de a aproba sau critica aceste „transferuri” nu ar fi decât o pierdere de vreme. Și pentru că am amintit și de recunoștință, ceea ce m-a mirat, iritat și dezgustat în același timp se referă la faptul că o parte dintre cei plecați au uitat că ascensiunea lor politică, că funcțiile și pozițiile înalte avute le-au obținut tocmai datorită partidului părăsit. Deci o minimă decență de a fi stat în banca lor cuminciori nu ar fi trebuit să le lipsească. Dar și decența lipsește din arsenalul politrucilor noștri. O altă trăsătură specifică rezidă în faptul că în lupta electorală din acest an a intrat în ring și un om de afaceri (V. Iftime), pe care nu foamea din glandă l-a împins în politică, ci indignarea, nemulțumirea profundă față de trecutul administrativ al județului și dorința, știința, putința de a schimba în bine, aflate la îndemâna noastră a tuturor. Pentru că ceea ce a fost, adică trecutul, nu mai poate fi schimbat cu nimic, în schimb, viitorul, da, poate fi abordat într-o nouă perspectivă. Problemele, nerealizările, neajunsurile trecutului nu mai pot reprezenta decât spețe din care oamenii deștepți pot învăța multe. Se știe că numai proștii nu învață nimic din greșelile lor, darmite din ale altora. Prin urmare, depinde de noi în ce categorie dorim să ne încadrăm, proști sau deștepți. Trecutul așadar, nu mai este important decât pentru statistici, pentru tras concluzii corecte și pentru învățăminte. Privirile, gândurile și acțiunile noastre nu trebuie să rămână în urmă, pentru că riscăm să ne poticnim și să ne blocăm în gropile și obstacolele din față, adică din viitor. Cum s-ar spune, ce a fost, a fost, viitorul trebuie să ne capteze atenția, concentrarea și orice acțiune. În rest, campania electorală s-a situat pe aceleași coordonate: cumpărarea de voturi ca la talcioc, folosirea abuzivă a infrastructurii statului sau comunității (oameni, tehnică, auto, ș.a.m.d.), postarea deșănțată pe rețelele de socializare a oricărui subiect care, în viziunea candidatului „dădea” bine la prostime sau băile de mulțime. Cum s-ar spune, nimic nou sub soare. Și tot în această categorie de rutină bolnavă putem înscrie și neghioaba prevedere legislativă susținută cu frenezie de către PSD și PNL, și anume alegerea primarilor într-un singur tur. În condițiile în care vârfurile celor două partide susțineau sus și tare că își doresc stârpirea baronilor locali, această lege se ciocnește ca nuca în perete de discursul lor. Dacă într-adevăr doreau o Românie fără baroni, o puteau face oricând, prin două articole de lege, cu efect de DDT: 1. Primarii și președinții de CJ vor fi aleși în două tururi, la fel ca și președintele României și 2. Maxim două mandate pentru orice ales sau numit în funcțiile statului. Simplu, eficient și la obiect, nu?