Spunea Aristotel în urmă cu aproape 2400 de ani că nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii. În același context, acum vreo 400 de ani, Francis Bacon afirma că prietenia îndoiește bucuriile și înjumătățește necazurile. Din păcate, ambii filozofi au pus prietenia într-o lumină focusată pe material întrucât, consider eu că această relație dintre oameni nu ar trebui să aibă ca bază decât latura spirituală dintre indivizi și nicidecum cea materială. Având însă în vedere volatilitatea spiritului în preajma materialului pentru marea majoritate a oamenilor, vorbele celor doi gânditori își au, fără nici un dubiu, locul și rolul lor în peisajul legăturilor interumane. Dar, gata cu filozofia, să intrăm în subiect. Despre prieteniile politice, că acesta este subiectul rândurilor de față, se poate spune că sunt destul de frecvente în mediile unde politicul performează adică plutește pe apele guvernării. Comparativ cu prieteniile obișnuite, cele politice sunt străpunse în miezul lor de o perfidie dusă la extrem. După ultimele studii ale cercetătorilor britanici (ha-ha!) prieteniile politice sunt de două tipuri. Primul tip se manifestă între membrii aceleiași grupări care, mânați doar de interesul derivat din privilegiile oferite de funcții se autodeclară cumva, frați întru nemernicie. Adică își întorc servicii și favoruri care, dacă subiecții nu gravitau în perimetrul politic, nu ar fi existat și nu s-ar fi adus în discuție, niciodată. Astfel, cei doi așa-ziși prieteni, își angajează reciproc apropiații sau își rezolvă unul altuia, problemele care, pentru cetățeanul de rând ar fi implicat hârtii, drumuri, așteptări și, de ce nu, bani, mai mulți sau mai puțini. Bazându-se doar pe interesul – hai să-i spun funcțional adică derivat din funcție!) – aceste prietenii se desfac în doi timpi și trei dacă cumva unul dintre cei doi indivizi nu poate, nu vrea sau nu știe să-i rezolve cazul prietenului politic. Cel mai recent exemplu grăitor despre șubreda durabilitate a prieteniilor politice îl consemnăm la noi la Botoșani, în cazul a două persoane, extrem de vizibile, unul primar, altul angajat consilier în cadrul primăriei care, înainte de alegeri aproape că erau corp comun în idei iar azi, unul o ține pe-a lui parte stângă în timp ce celălalt începe riguros și tenace să revină pe dreapta. Repet, prietenia lor politică părea să-i fi contopit până la omogenizare numai că, nefiind clădită decât pe interes, la prima rafală de pragmatism financiar, relația s-a prăvălit de-a berbeleacul în hăul dușmăniei. Exemplele botoșănene care să confirme această regulă a interesului meschin sunt cel puțin cu zecile în ultimii treizeci de ani. Din respect pentru părul lor alb, nu voi mai exemplifica aici indivizi care, la un moment dat chiar se autodeclarau cu mare mândrie „prieteni politici”, azi nefiind decât niște dușmani înrăiți sau, în cel mai fericit caz, niște indiferenți desăvârșiți. Și tot aceiași cercetători britanici (sic!) au descoperit că durata prieteniilor politice nu poate depăși sub nicio formă mai mult de patru ani adică atât cât este un mandat. Excepțiile se constată doar dacă gruparea politică stă la guvernare mai mult de un mandat și în acest sens găsim niște exemple la pesediști și peneliști. Nume, am spus, nu voi da, rămâne să le apreciați dumneavoastră trăinicia și consistența relației. Al doilea tip de prietenie politică îl întâlnim în cazul în care cele două părți fac parte din grupări diferite. De fapt, cele două părți sunt arhicunoscute la noi la Botoșani, pesediștii cu peneliștii fiind de departe cei mai … devotați unii altora, USL-ul fiind terenul fertil pe care s-au dezvoltat aceste prietenii politice. Din păcate pentru mulți liberali (de fapt, pesediști vopsiți!) schimbarea conducerii locale a PNL-ului a dus la includerea relațiilor de prietenie dintre ei și pesediști în primul tip de categorie, vopsiții făcându-se colegi de partid cu prietenii lor … extrapartinici. Lista în acest caz ar fi extrem de lungă și include nume sonore care au dominat piața politică liberală locală. Bineînțeles că odată ce interesele lor nu vor fi satisfăcute sau luate în seamă, prieteniile se vor disipa precum fumul de țigară întrucât în afară de material nimic, absolut nimic nu le ține în viață. Constatăm așadar că prieteniile politice sunt de fapt niște legături de clan, de tip mafiot, care nu au la bază simțire, mărinimie, atașament, dragoste, altruism sau alte asemenea „bagatele” care țin de fapt pe spinările lor relația extraordinară dintre oameni care se numește prietenie. Drept urmare, persoanele aflate în relații de prietenie politică le-am putea încadra mult mai lesne în categoria aceea definită în Codul Penal drept GIO. Adică grup infracțional organizat!
Prieteniile politice și Codul Penal – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Băiatul deștept din Justiție
Redacţia -
Vicepremierul Cătălin Predoiu e un personaj-cheie în dezastrul din Justiție. El a promovat legile din 2022 care au pavat drumul grupării Savonea către puterea...
Editorial
Un cutremur trecător? – Ciprian MITOCEANU
Redacţia -
Documentarul Recorder se înscrie, din supărător de multe puncte de vedere, în categoria „Știe tot satul ce știe și bărbatul”. Da, mi-am permis să...
Editorial
Fenomenul BUZZ, unicat în țară! – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Din ce în ce mai multă lume renunță azi la deja bătrânul și demodatul „Google” și apelează la forme ale inteligenței artificiale care știu...
Editorial
Anatomia unui misecuvenism național – Ciprian MITOCEANU
Redacţia -
Editorialul precedent s-a bucurat de oarece aprecieri, dezbateri și comentarii. Mult peste media obișnuită pe pagina de socializare a Monitorului. Acestora li s-au adăugat...
Editorial
Sistemul, între politica banului și banul politicii – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Asistăm astăzi și în plan național dar și internațional la o inflație de lideri iresponsabili, năuci de cap, obsedați de putere și atât. Priviți...
Editorial
Corupția ucide din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
În ultimele zile, peste o sută de mii de oameni din Prahova, Dâmbovița și Argeș au rămas brusc fără apă potabilă. Motivul? Barajul Paltinu,...
Editorial
„(M)oștenii” școlilor de partid – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Operațiunea de…autolăsare la vatră a primului (m)oștean a țării este un mic pas spre normalitate dar mult mai logic și corect ar fi fost...
Editorial
Români de mii de ani, cetățeni de niciun minut – Ciprian MITOCEANU
Redacţia -
Gata, s-a terminat. În prima zi din lună românii au scos tricolorul din dulap, l-au întins pe balcon să vadă vecinii cât de patrioți...
Editorial
Chiar e nevoie de CCR? – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Orice lege care funcționează pe teritoriul patriei ar trebui să fie atât de clară și la obiect încât pentru orice cetățean român care dispune...
Editorial
Cine la cine a dat în cap?– Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
Vrem-nu vrem, nu putem evita scandalul Moșteanu, fostul ministru al Apărării și vicepremier USR, care a demisionat după ce Libertatea a dezvăluit că a...
Editorial
Cine a arestat patriotismul – Cătălin Moraru, jurnalist
ADMIN -
„Bojolan pune impozite de banii românilor din bănci”. „Guvernul ajută moldovenii cu mii de tone de motorină în timp ce la noi se scumpește”....
Editorial
Când doi se ceartă, al treilea pierde – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Recentul conflict dintre președintele Nicușor Dan și al lui (fost, de-acum!) consilier Ludovic Orban este catalogat de mulți drept o furtună într-un pahar cu...
Editorial
Cravata galbenă, cravata roșie – Ciprian MITOCEANU
Redacţia -
Așa cum am promis, astăzi revin cu un fel de continuare a editorialului precedent. Cu o amintire din acele vremuri când oamenii se ajutau,...
Editorial
565 = 5! – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Aproape sigur vă veți întreba din prima ce o fi cu acest titlu de editorial. Mai ales că din punct de vedere matematic nu...
Editorial
Cravata galbenă cu tricolor – Ciprian MITOCEANU
Redacţia -
Țin să precizez de la început că titlul editorialului nu are nicio intenție de a spune ceva aiurea de tricolor; e doar o aluzie...
Editorial
Între gestionarea crizei și un incendiu social – Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
Guvernul a lansat al treilea pachet fiscal-bugetar, prezentat drept soluția pentru redresarea economică. Oficial, este o strategie de stabilizare și creștere, menită să echilibreze...
Botoșani
cer acoperit de nori
5.6
°
C
6.6
°
5.5
°
81 %
4.9kmh
96 %
S
7
°
D
7
°
lun
9
°
mar
9
°
mie
9
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Redacţia -
Vicepremierul Cătălin Predoiu e un personaj-cheie în dezastrul din Justiție. El a promovat legile din 2022 care au pavat drumul grupării Savonea către puterea...
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...




