Balul oamenilor de afaceri, postacii și pârlacii – Dumitru MONACU, scriitor

În urmă cu ceva timp, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani a organizat în somptuoasa sală „Luceafărul” de la  Cucorăni tradiționalul bal al oamenilor de afaceri. O manifestare în cadrul căreia, în funcție de niște cifre, conturi sau notorietate, s-au acordat diplome celor mai performante firme din județ. Cum era și normal, reflectarea în mediul online a acestui eveniment a fost una extrem de pronunțată, mai toate publicațiile, dar și o parte dintre participanți, postând fotografii, clipuri, cadre sau comentarii despre ceea ce a fost în sala balului și prin împrejurimi. Ceea ce mi s-a părut aberant sau mai exact spus total nepotrivit a fost modul în care au reacționat „beneficiarii” acestor informații, adică acei vajnici, curajoși și justițiari internauți, care de după ecrane s-au făcut remarcați printr-o sumedenie de apostrofări, jigniri și chiar sudalme către mediul de afaceri botoșănean. Nu am făcut un inventar, dar probabil vreo 90% dintre comentarii au purtat după ele calificativul de mânie proletară, revoluționară, de luptă îndârjită de clasă împotriva întreprinzătorilor care au reușit să prospere cu afacerile lor. Toată această ostilitate a unora îmi aduce aminte de anii colectivizării, când cei mai buni gospodari ai satelor, adică mijlocașii și chiaburii, erau demonizați de o propagandă ce-și avea rădăcinile la Moscova. Mergând pe același raționament, mi-au venit în minte versurile bădiței Mihai – „Ce-i mâna pe ei în luptă”? Chiar, de ce o așa poziționare potrivnică? Răspunsurile la această întrebare ar fi mai mult, dar trei dintre ele mi s-au părut relevante. Unul dintre ele este cu tentă politică (mai ales că suntem în plină campanie electorală) și are legătură cu profilul politic al președintelui CCIA, Valeriu Iftime, care de puțin timp este și președintele ales al Consiliului Județean. Până la un punct, atacurile sunt de înțeles, numai că argumentele folosite de către postacii cei pizmași ar fi trebuit adunate toate într-o epistolă și înmânate tuturor celor care au condus România în ultimii 35 de ani, adică social democrații, liberalii și cam atât. PNȚCD nu se mai pune, pentru că acest partid a murit exact în momentul în care trebuia să renască! Deci afronturile aduse întreprinzătorilor din județ au din acest punct de vedere o coloană vertebrală exact precum o are râma. Un alt răspuns are în prim plan invidia umană, acest sentiment care pentru mulți semeni de-ai noștri nu este un motoraș, ci o frână. Și în acest caz îmi vine în minte mentalitatea gospodarului din Bucovina, care atunci când vede că vecinul și-a făcut un gard frumos, el își face unul și mai falnic. La noi, e un pic diferită această mentalitate, dărâmarea gardului vecinului fiind singura variantă de liniștire a invidiei. Al treilea răspuns, cel referitor la „exploatarea” capitaliștilor care nu dau salarii mari, nu are ce căuta în acest context. Într-un județ plin de probleme, într-un județ unde locurile de muncă cele mai bune sunt la stat, este absolut normal ca sistemul privat să aibă mari dificultăți. Cu toate acestea, din cei peste 50 de mii de salariați, vreo două treimi își câștigă pâinea la privat. Bună, rea, e totuși o pâine pe care o pot pune seara pe masă în fața copiilor. S-a gândit careva dintre cei ce bălăcăresc mediul de afaceri ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea aceste locuri de muncă? Tragedie, fraților, asta ar fi! Gândiți-vă ce nenorocire a dat în vară peste multe familii atunci când s-a închis „Artsana”. Credeți cumva că acolo se luau salariile babane, așa cum se iau de la stat? Categoric nu, dar pâinea, repet, nu lipsea de pe masa celor lucrau la firma respectivă. Și ca să fiu și mai bine înțeles, vreau să vă spun un adevăr de necontestat: banii, bunurile nu se fac pe holurile sau în birourile Primăriei, ale Consiliului Județean, ale instituțiilor statului sau ale partidelor. Bunurile, banii se produc în mediul privat. Orice exemplu menit să contrazică acest adevăr este exact ca un floc în calea briciului, adică insignifiant! În concluzie, orice nemulțumire privind nivelul salariilor, a lipsei locurilor de muncă, a condițiilor de muncă nu trebuie adresată sub formă de injurii și măscări către patroni, ci către zona politicului, adică acelor oameni care trăiesc mult mai bine și mai liniștit decât administratorii unor firme, dar primesc o grămadă de bani pentru a ne face viața mai bună. Și după cum se vede cu ochiul liber, nu o fac! Nu am văzut niciodată vreun politician sau vreun șef de instituție să-l doară capul că nu are bani de salarii pentru oameni. În schimb, oameni de afaceri, întreprinzători, am văzut destui! Iată de ce consider că suntem într-o gravă eroare atunci când înfierăm cu mânie proletară acțiunile și atitudinile unor conjudețeni care de multe ori înoată contra curentului. Cât despre cei care îmi vor spune că sunt și pârlaci, șarlatani sau țepari printre cei care au participat la balul oamenilor de afaceri le voi răspunde simplu, printr-un proverb românesc: „nu există pădure fără uscături!”